Ploaie de stele

Ion Caraion mi-a povestit că, prin 1952, au aterizat în celula pușcăriașilor politici doi colonei de Securitate făcuți pe puncte, care nimeriseră la mititica din pricina unui sac de mălai burghezo-moșieresc de 24 de karate, pe care îl subtilizaseră din seiful unui grangur liberal, ce le fusese repartizat la secția interviuri cu lampa-n ochi.

Supărați pe colegii care-i turnaseră la Partid, coloneii musteau de anticomunism în pătuțul comun numit țambal, drept care s-au înscris și dînșii la cenaclul de seară instituit întru asezonarea arpacașului cu oarece snoave, cimilituri și amintiri din civilie.

Printre altele, naratorii zăboviră la rolurile de înalți prelați pe care le jucaseră cu ocazia vizitei în București a doi arhimandriți moscoviți.

Neavînd la ora aia încredere în vechii preoți ortodocși, tovarășii de la secția Propagandă s-au gîndit că doi colonei îmbrăcați în sutane ar fi ghizii cei mai potriviți pentru preasfintele fețe muscălești, cărora li s-a aplicat pe loc doctrina „chef, mănăstire, maici”.

Plescăind din limbă, debutanții zăboviră mai mult asupra stolurilor de sarmale moldovinești ce s-au abătut peste delegația oficială, nelăsînd deoparte nici preasfioasele plăcinte poale-n brîu, nici zacuștile ardeiate, nici Galbena de Odobești, pe care o caracterizară ca avînd darul „de a se-ndulci în beci, ci nu de-a se acri, ca noi, pîrliții deținuți politici”.

Întrebați cum s-au descurcat cu arhimandriții în chestiuni pravoslavnice și dacă n-au avut trac pe tărîmul sfintelor taine, coloneii au pufnit în rîs: „Ce chestiuni pravoslavnice, tăticule?! Ce sfinte taine?! Păi, încă din prima zi am mirosit că blînzii păstori ai bisericii Vasilii Blajenîi erau și ei colonei KGB”.

După această frumoasă poveste ce-am putea zice despre recenta ploaie de stele din pridvorul Patriarhiei?

Spre deosebire de Apostolul Matei, care s-a cam rușinat că a lucrat la ANAF, Patriarhul Kiril al Moscovei a mărturisit că-i mîndru de stelele sale de general KGB, fiindcă vechea meserie l-a ajutat să descuie cu profesionalism sufletele dreptcredincioșilor și să devină astfel un agent desăvîrșit al Sfîntului Duh.

Preafericitul Daniel, care lasă să se înțeleagă că nici usturoi de la mănăstirea Secu n-a mîncat și nici gura nu-i miroase, n-a avut complexe de soldat neinstruit în fața generalului, fiindcă și în Biserică funcția dărîmă gradul.

Așa că, nu putem fi decît mulțămiți că pe teritoriul patriei noastre s-a reînfiripat Tratatul ortodox de la Varșovia catolică.