Politică pentru adulți

În 1990, Radu Câmpeanu avea o voce adîncă, un timbru de erou ostenit și un discurs anticomunist de factură interbelică. Cînd a venit cu ele în CPUN și le-a pus la lucru a înghețat sala. Se mai auziseră cuvîntări cu sintaxă veche – mai scăpa la microfon cîte un fost deținut politic –, dar Câmpeanu părea născut pentru a vrăji audiența. Învelea ideile în cuvinte de catifea și limpezea totul fără efort, așa cum fac povestitorii.

Avea părul alb, iar sprîncenele negre îi dădeau un aer de maimuță mirată, care aduna toate privirile. O vreme, am crezut că Radu Câmpeanu e acel lider care va electriza mulțimile, dar mulțimile erau pe atunci gloate. El însuși era un om politic limitat, hărțuit de coșmaruri și de vanități. Avea însă sunet și imagine. Avea stil.

Deși a avut o glorie scurtă, care a trecut pe la începutul lui 1992 așa cum trece o varicelă, Radu Câmpeanu e cel mai viu dintre liderii PNL de rit nou. De 26 de ani, nimeni – incluzîndu-i aici și pe venerabilii cu pușcărie – n-a reușit să învioreze mai mult partidul decît a făcut-o, la începuturi, acest dispărut.

Partidul se înviorează azi cu ceea ce pe site-urile porno se cheamă swinging. Se împerechează, adică, în cruciș și-n curmeziș cu parteneri din afară, ca să scape de anchete și de arestări. Menajul în trei – cu USR și cu Cioloș – e doar preludiul menajului în patru, cu degetul lui Iohannis ridicat amenințător.

PNL a ajuns la această formulă copulativă doar fiindcă în trecut le-a încercat pe toate celelalte. A fost combinat cu PSD, cu PUR, cu UDMR, cu PDL, cu Tăriceanu, cu Ponta, cu Băsescu și nu s-a dat înapoi să se combine, pe toată existența lui postdecembristă, cu fosta Securitate. Mircea Ionescu Quintus, președintele de onoare al PNL, are onoarea să fi fost informator pe bani al Securității.

Distanța dintre epoca lui Radu Câmpeanu, cînd sfintele idealuri liberale erau întinate doar de securiștii infiltrați în partid de Virgil Măgureanu, și epoca Alinei Gorghiu, cînd PNL se lasă penetrat de mai mulți parteneri deodată, arată ca o evoluție cu umor, de la familia tradițională ortodoxă la poligamie. Acest partid cu haine de epocă a dus o viață politică agitată, a traversat divorțuri și căsătorii din interes și poate de aceea și-a așezat destinul în mîinile Alinei Gorghiu. Stors de personalitate, redus la resursa primară, biologică, și pilotat de un Klaus Iohannis pretențios și absent, PNL a ajuns să-și scoată corpul la vînzare și să accepte o sclavie politică totală, în folosul unor swinger-i tehnocrați.

Cred că Radu Câmpeanu ar fi vrut să apuce alegerile din 11 decembrie ca să afle și el ceea ce, întotdeauna, spectatorii întreabă. Adică, la sfîrșitul filmului, o să ia cineva PNL-ul de nevastă?