O tichie de mărgăritar pe creștetul unui popor tot mai chel și prăbușit în prostie, asta e proaspăt inaugurata Catedrală. Nimic mai mult. E un afront adus decenței și rațiunii, un monument faraonic închinat furtului și corupției, girat de o clasă politică învățată să-și facă cruce cu o mână și să fure cu alta, pentru că iertarea păcatelor pare o treabă exclusiv lumească și pecuniară, de care se ocupă complicii cu sutană.
Credința, altfel o trăire absolut admirabilă atunci când e sinceră, a fost izgonită din inocență și intimitate, vopsită în culori politice și poleită în aur, purtată drept emblemă de către toți bizonii ce se visează și erijează în oameni de stat. În loc de decență și morală creștină avem circ și impostură. Și asta nici măcar nu mai e surprinzător, căci era de așteptat să vedem patriotarzi și borfași, impostori și alte euglene morale cum se cațără pe mantaua religiei de parcă totul e un concurs de cine are credința mai mare.
Mai departe de cei săraci cu duhul, pentru care credința răspunde incapacității de înțelegere, și chiar de cei pentru care divinitatea e un răspuns la deznădejde și suferință, e de-a dreptul trist să vezi cum evul mediu e atât de prezent în cei despre care ai fi crezut că n-au trecut prin școală doar ca să-și atârne o diplomă la butonieră.
Toleranța multora față de această monstruozitate financiară, morală și chiar arhitecturală e impardonabilă. Oameni de la care te-ai fi așteptat să condamne în cei mai duri termeni trufia popilor ori cârdășia dintre biserică și corupția politică, ne vorbesc de câteva zile despre măreția din susul Parlamentului, despre marele edificiu al unei generații. Ni se servesc date statistice despre înălțime și suprafață, se fac comparații cu alte structuri, totul într-o notă ce dă senzația că întreaga societate pare să fi clacat complet, să-și fi pierdut busola și să fi acceptat întreaga tărășenie nu doar ca pe o simplă situație, ci ca pe una căreia trebuie să-i vedem și părțile bune.
Și nu e doar trist, ci chiar periculos, cât timp rațiunea se termină acolo unde începe Catedrala.
2.203 vizualizări
Si uite ca anii ’50 s-au intors.
Un articol jignitor, scris de un ignorant . Penibil.
Nu mai penibil decât tine.
Autorul are tot dreptul să critice ceea ce consideră criticabil. La fel ca tine. Însă asta nu-l face penibil. Spre deosebire de tine.
un articol marcacatavencii! si ironie si satira si rasete pe masura. am impresia ca ati fost cumparati de dc comics in ultima vreme.
I se d ducă senzitivului@ioan:bădie,ai naturelul simțitor?Dimensiunile magalomanice strica fasonul bre,altfel autorul nu a folosit nimic vexatoriu,nu mai spunem că se puteau face vreo șase spitale…Apropos conferențiare,când te îmbolnăvești ,încotro te îndrepți?
Ioane ti-ai pierdut bunul simt? Dar oare, l-ai avut vreodata?
Trist…
Excelent articol.
Este de-o opulenta gretoasa , in totala contradictie cu dogma crestina , dotata cu Pos-uri pentru donatii -inclusiv in altar- unde se vor inghesui toti enoriasii cu cardurile in gingii , ca dinti, de unde…
Autorul art se refera la el.
Macar Casa Poporului a fost facuta pe gusturile lui Pingelica. Daca insa si la vremuri noi defilam cu o constructie emblematica atat de banala ce vor zice, oare, urmasii nostri peste cateva sute de ani despre gusturile noastre. Adevarul este ca ctitoria Carmaciului avea nevoie de o pereche pe masura mai ales ca se si invecineaza.