Nu știu dacă tragicul rege Mihai trăiește în “pace și onor”, ca-n vechiul imn, însă, de cînd Principele Radu a început să-i pape Majestății Sale gloria cu polonicul, o presimțire rea mi-a amintit de cazul găinarilor de mahala, care, luînd în custodie cîte un bătrîn neajutorat, îi halesc pensia chiar și după ce răposatul și-a încheiat socotelile cu lumea asta, instalîndu-l la fereastră în ziua cînd apare poștașul.
Am fi fost fericiți dacă, la 10 mai, Marele Ostatic ne-ar fi făcut un semn cu mîna din turnul de ivoriu, numai că blestemul prelungit al acestei nații a îngăduit ca la sărbătorirea cafelei naturale să cuvînteze tovarășul nechezol.
De ziua tatălui, a arborilor și a păsărilor, a independenței și a suveranității României, ne-am căptușit cu Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Duda, care a tăiat ombilicul zilei de 10 mai, întîi la Palatul Elisabeta, în aplauzele prelungite ale reprezentanților Guvernului, Armatei și societății civile, apoi, fuguța, la Ateneul Român, la un masaj acustic cu Camerata Regală, pe urmă la o repriză de gîdilici a Corului Regal în aula Universității Naționale de Muzică și, în sfîrșit, la Sala Radio, unde, cu mănuța înmînușată, a acordat autografe princiare pe albumul 10 Mai – ziua mea și-a lui Mihai.
Din chiar site-ul oficial al Casei Regale am aflat că serbările galante s-au încheiat apoteotic la un garden party, la care Alteța Sa a parafat certificatele de furnizori regali ale celor opt firme care livrează gratuit bolnavilor ce-și injectează sînge albastru în venă “servicii stomatologice”, “servicii farmaceutice”, “autotransport clasa premium”, “produse carne de pui”, “vinuri spumante”, “produse cosmetice”, “aranjamente florale” și – țineți-vă bine, să nu cădeți din dud taman de ziua arborilor – “ferestre termopan”, servite probabil la micul dejun cu ouă ochiuri.
Opriți Istoria. Cobor la prima. Opriți la stația Doamne ferește!
De ce sa cobor eu? Sa coboare relicvele astea, cu tot cu adoratorii (adulatorii) lor!
Nea Constantine, lu’ matale nu ti-a cerut nimeni sa cobori, fii linistit! Oricum, se pare ca treci prin viata si prin istorie facand blatul.
O tempora…o mores! 🙂
Republica Monarhistă România
Nu ştiu cum s-o împăca monarhia cu republica, da’ sunt tare curios! La fel cum sunt curios să ştiu ce părere are Majestatea Sa Regele Mihai despre candidatura ginerelui său la preşedinţia României.
Ceea ce ştiu e că odată cu această candidatură cel puţin ciudată, prinţul Radu Duda vrea să ne demonstreze că e o mare ,,dudă” să candidezi la Preşedinţie! Se spune că ,,la bază”, înainte de a se califica în ,,meseria” de prinţ, Duda a fost actor. Se vede că a fost ,,un actor grăbit” să-şi depăşească umila condiţie de muritor şi a ţinut neapărat să-şi facă o transfuzie de sânge albastru, nobiliar. Iar acum se pare că joacă rolul vieţii lui. Şi cine suntem noi să punem la îndoială princiara decizie a lui Duda? Noi, nişte bieţi muritori nu putem ridica privirea spre nobila faţă a acestuia, darămite să mai judecăm faptele sale! Sper că Alteţa Sa Regală Margareta nu i-a condiţionat prezenţa ,,domnului prinţ” Duda în pozele de familie şi în iatacul regal de această candidatură! Cât despre bătrânul Rege Mihai, cred că acesta a cedat la rugăminţile ,,micului prinţ” de a fi lăsat să iasă şi el în faţă. Nu cred că Majestatea Sa se mai gândeşte la vreo revenire a regalităţii în România, sub orice formă ar fi ea. Şi dacă totuşi va fi o mare ,,dudă” şi Prinţul Duda va câştiga, România va fi precum o struţo-cămilă. Adică o republică monarhistă, fenomen unic între sistemele constituţionale ale lumii. Doamne, apără şi păzeşte! Asta ne-ar mai trebui acum! Nu era de-ajuns că ne cunoaşte o lume întreagă ca pe nişte cai breji, ca pe ciudăţeniile Europei!… Ne vor mai cunoaşte şi ca prima ţară cu un prinţ Preşedinte! Şi dacă Simeon de Saxa-Coburg n-a reuşit în Bulgaria decât ca prim-ministru, măcar Radu să facă vreo ,,dudă” în România ca preşedinte…Îmi închipui cum va arăta ,,coloana oficială” a Preşedintelui Duda în drum spre Cotroceni…(sau spre Peleş?). ,,Caleşti” luxoase, de mii de euro, trase de mândri cai-putere aduşi cu greu de prin ,,grajdurile” nemţeşti. ,,Garda regală” formată din ,,cavaleri” călare pe ,,motoare” pur-sânge, va deschide drumul şi va asigura protecţia ,,alaiului”. O armată de ,,servitori” vor întregi suita regală…pardon, prezidenţială! Ceea ce n-ar fi o mare diferenţă, că doar şi-n republică sunt o mulţime de ,,servitori”, nu-i aşa? Cu toţii vom cădea pe spate când prinţul-preşedinte va catadicsi să ne arunce o privire sau să ne facă un semn regal dinăuntrul ,,caleştii” sale. Asta în timp ce noi, cuprinşi de extazul momentului vom striga: ,,Trăiască Duda!” sau ,,Duda şi Patria”! aruncând cu flori de plastic în calea lui…Iar la bătrâneţe vom povesti nepoţilor despre cum trăiam noi pe timpul lui Duda.
E puţin probabil ca acest fenomen să se întâmple. Cu toată aparenta distincţie nobiliară a respectivului, acesta se va trezi în mocirla jocurilor politice româneşti. Şi poate fără să ştie, va fi folosit de unul sau altul dintre ceilalţi candidaţi pentru a ,,rupe” voturi din tabăra adversă. Sau poate el ştie deja asta…
Aşa că ţineţi mine trei cuvinte: Radu Duda de Hohenzollern-Veringen, preşedinte!