E scandal mare în Israel. Surprinzător, nu? De data asta, haloimisul a pornit de la un film documentar. Naza se numește și tocmai a luat Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film de la Veneția. După premiera mondială care a avut loc pe 10 septembrie, tot la Veneția, publicul din sală s-a ridicat în picioare și a aplaudat aproximativ 25 de minute. La Tel Aviv, oficiali de stat, în frunte cu ministrul Culturii, au cerut retragerea cetățeniei pentru cei doi regizori, Yuval Abraham și Rachel Szor.
Naza a fost lansat la scurtă vreme după apariția sezonului 5 al serialului Fauda. Despre primul am citit cam tot ce au scris puținii oameni care au apucat să-l vadă. Nu e disponibil pe platforme de streaming și se află încă în circuitul festivalier. Încerc, însă, să-l interpretez după reacțiile produse. Pe cel de-al doilea l-am terminat în mai puțin de două zile și mi s-a părut cel mai intens dintre toate. E scris cu emoție, cu nerv și suferință. Personajele importante, cu eroul Doron în prim-plan, sunt readuse la viață după ce, în finalul sezonului 4, fuseseră îmbrățișate de moarte, dându-se atunci de înțeles că nu va mai exista o continuare. Dar a venit 7 octombrie 2023. De la episodul 7, serialul e greu de privit și doare chiar și de la mii de kilometri distanță. Rănile încă sunt deschise. Vezi, prin ochii ofițerilor Shin Bet și ai civililor, ce s-a întâmplat în acea zi de toamnă în care Hamas și partenerii de terorism au îndoliat Israelul, omorând tot ce le-a ieșit în cale.
Deși au ca punct comun conflictul israeliano-palestinian, Naza se desparte de Fauda prin abordare. Documentarul privește spre ce a făcut armata israeliană în Gaza după 7 octombrie 2023, serialul spre interiorul traumei. Unul vorbește despre ce poate produce un om rănit atunci când are arme, tehnologie și putere, celălalt despre răni. Autorii Naza, Yuval Abraham și Rachel Szor, prezintă mărturiile anonimizate a 24 de militari și membri ai serviciilor de informații israeliene și formulează acuzații extrem de grave privind selectarea țintelor și acceptarea victimelor civile în Gaza. IDF le respinge categoric și contestă inclusiv posibilitatea verificării martorilor anonimi. Așadar, până când filmul și dovezile lui vor putea fi examinate mai larg, afirmațiile trebuie tratate drept acuzații susținute printr-o investigație jurnalistică, nu drept verdicte definitive. Dar reacția la ele spune ceva. Naftali Bennett, fost premier al Israelului, a numit filmul o „calomnie de sânge”. La Veneția, în schimb, Naza a primit ovații îndelungate. Apropo, „naza”, în jargon militar israelian, ar însemna victime colaterale. Se spune că, după 7 octombrie, s-a dat verde pentru aruncarea în aer a unor obiective unde se aflau între 20 și 500 de „naza”.
La ei, cearta continuă. De aici, din Grădina Maicii Domnului, lucrurile se văd mai simplu. Crimele din 7 octombrie nu justifică orice a urmat, după cum suferința palestinienilor nu șterge crimele Hamas.
