Brandon/Paul, nume de cod Martian, e un James Bond american în UK. După o misiune în care a fost timp de șase ani Paul, profesor de engleză la Addis Abeba, Martian este din nou Brandon, în Londra. Retras din cîmpul operativ la birou, joacă șah cu agenții CIA de pe teren ca ofițer de caz, o poziție extrem de riscantă pentru cel cu care ține permanent legătura, căruia îi poate fi și înger păzitor, dar și diavol călău.
Problema e că, în perioada cît a fost sub acoperire în Etiopia, Marțianul, un individ foarte talentat în ascuns chestii pe față, de la date importante la sentimente copleșitoare, a reușit să mascheze sub o relație pur sexuală pasiunea sa pentru intelectuala sudaneză pe care vrea acum s-o salveze din jungla dictatorului african. Încălcînd protocoalele și fișa postului, într-un periculos joc dublu între CIA și serviciile secrete britanice, Martian se transformă în trădător din dragoste pentru o femeie, cu repercusiuni grave pentru colegii de birou și agenții manipulați în misiuni compromise.
În lumea acestor profesioniști ai secretelor nimic nu poate fi personal, fără ca Agenția să știe totul despre oamenii ei. Fiecare angajat al departamentului tactic, operativ sau tehnic se află sub supraveghere continuă, iar dacă există cea mai mică suspiciune că vreunul ar fi defectat la inamic se declanșează o vînătoare de cîrtițe în care esențial devine detectorul de adevăruri, pentru că minciuni se aud tot timpul.
The Agency e un fel de Homeland, dar la un alt nivel, următorul. Scenariștii nu se tem să implice nume de țări reale și de lideri actuali într-o poveste fictivă, dar inspirată la greu din adevărul situațiilor politice și evenimentelor curente. În războiul internațional al informațiilor și intereselor geo-strategice meciul se dă între secția CIA londoneză condusă de la Langley și corespondenta ei de la Moscova, Minsk, Beijing sau Teheran. Dens în substanța narativă, dinamic în scenele de acțiune, incitant în joaca de-a șoarecele și pisica dintre combatanți, cu suspansul la locul lui, serialul ăsta e în principal despre stresul de a fi agent acoperit. Ani întregi de viață sub identitate falsă în cariera de culegător de secrete au consecințe în plan personal și familial, iar rolul pe care îl interpretează aici orice cetățean clandestin e mult mai autentic decît clovnul 007 cu smoking pe sub costumul de scafandru.
Spionii sînt niște actori pe o scenă deschisă direct în public. Dacă spectatorii din jur îi simt în vreun fel fake, doar figuranți, viața lor s-a terminat. Și nu-i vorba doar de cea artistică aici.
The Agency, 2024-, thriller politic / dramă psihologică cu spioni foarte activi, creat de Jez Butterworth și John-Henry Butterworth, două sezoane a zece episoade de 44-60 de minute, difuzat de Paramount+, disponibil pe SkyShowtime.
The Agency e remake (da, remake, copy-paste oficial, exact cum Shameless SUA e remake dupa Shameless UK) dupa ”Le bureau des légendes” (‘Biroul” – in romana, pe Sky/Showtime) – n-are nici o treaba cu Homeland. Foarte ciudat ca nu ai vazut ”Biroul”, un serial de 8,7 pe iMDB, ca ca ai fi stiut despre ce e vorba.
Go Ciprian!
Faza cu soldatul american devenit prorus este serioasa. Se erodeaza valorile occidentala si nici soldatii nu sunt prosti sa moara pt televiziuni de propaganda si jafuri guvernamentale la drumul mare. Daca nu s-ar fi intamplat cel putin cateva astfel de cazuri de la inceputul razboiului ucrainean as fi ras despre acest scenariu. Iar soldatul american este calit in razboaie, nu a cumparat tablouri picasso asa ca Dorel al nostru di la armatî.