Dulce capitalism, cînd buticarii
își luau firmanul de la Istanbul.
Îmi amintesc cum mi-am pierdut șalvarii,
că mă drogam cu ciungă și Red Bull,
pîn-a ciordit Băsescu primăria
și-a dărîmat dughenele din rai.
Speranța-și căuta copilăria
că-l așteptam pe regele Mihai
să-i facă praf comedea lui nea Nelu,
care visa modelul suedez,
însă nea Nelu-a zis, halind drapelu’,
că nu ne vindem țara la burghez,
mai bine să prăsim la noi în curte
turme de oligarhi și pesedei,
democrația cu picioare scurte
să o votăm cu zahăr și ulei.
Azi stăm înțepeniți în mămăligă,
că n-a avut explozia efect.
E cineva în cer care mă strigă
dar fără predicat și subiect.
Și-atunci m-am închinat la Sfîntu-Așteaptă,
bătrîn și jalnic anticomunist,
că-i cineva în cer care m-așteaptă
dar care nici nu știe că exist.
1.598 de vizualizări
Poezeaua este, in fond, o profetie a lui „Nicolae Balcesu” la dunareasca Cetate „Palermo”; semnatura e un cognomen literarr….
Da, buticarii, adica bisnitarii anilor ’80, au fost primii privatizati.
Anticomunist pe dracu’. Sa nu uitati poza cu carnetelul, pixul si urechiusha ciulita la primit indicatii pretioase, atunci cand se va termina fraza.