– Bună ziua, agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Numele la control, vă rog.
– Melchior, Gaspar și Balthazar, răspunse îndatoritor Melchior.
– Ei, uite, vezi, de aia nu e bine să citești, că te prostești la cap. Bă, băeți, v-am întrebat eu cu ce personaje vă identificați din Stăpînul Inelelor? Nu! V-am cerut numele voastre reale, alea din pașaport! Și mai repede, pînă nu vă Faramir dinții în gură, de-o să ziceți Saruman dacă mai puteți molfăi cozonac Boromir înmuiat în lapte.
– Dar astea sînt numele noastre! Melchior, Gaspar și Balthazar, așa ne cheamă pe noi!
– Și vrei să cred că au găsit nașii voștri un popă creștin care să vă boteze în halul ăsta?
– Evident că nu.
– Păi, vezi? strigă Ștefănescu triumfător.
– N-au găsit din motive ridicol de evidente, încercă să intervină Gaspar.
– Da, pentru că este împotriva legii să-ți botezi copiii Gandalf și Sauron.
– Sau pentru că e cam greu să găsești un popă creștin cînd încă mai cumpărăm calendare cu î.Hr., mormăi nervos Balthazar.
– În fine, vom verifica la secție. Și ce căutați voi singuri în mijlocul deșertului?
– Mergem după rază să ducem daruri la Viflaim!
– Aur, smirnă și tămîie!
– Acum înțelegi?
– Da, acum înțeleg perfect. Traficanți de brățări dacice și substanțe psihotrope, că nu vă mai satură Bunuțu’ de jmekerie. Ar fi mai bine să mărturisiți: cine anume v-a convins să deveniți complici în încălcarea legii?
– Am plecat în călătorie pentru că am fost atinși de Duhul Sfînt!
– Și ați putea să-mi arătați pe această păpușă unde anume ați fost atinși?