Solul turc așteaptă în anticamera decorată bogat cu motive culinare, denotînd însă o grijă deosebită pentru conceptul de frigăruie. Brusc, ușile se dau la o parte și intră vodă Țepeș.
– Știu ce o să spui, i se adresă direct turcului rămas mirat de intrarea intempestivă.
– Ce anume, Vlad?
– „Am dat de Dracu’!“
– Aaaa… nu.
– Sau „Am scăpat de Dracu’ și-am dat de fii-su!“
– Nu, nici asta, continuă otomanul nedumerit. De ce aș vorbi atît de vulgar?
– Pentru că mă cheamă Drăculea? Ești turc sau ce nu înțelegi?… Lasă, nu te mai chinui, oricum e mult mai amuzant cînd fac asta cu Mitropolitul. Ce dorești de la mine? întrebă vodă, rotind o scobitoare între degete.
– Mă scuzi, Vlad, te-am deranjat de la masă? întrebă solul.
– Nu, de ce?
– Păi, scobitoarea…
– A, nu, am pisica în revizie și sînt puțin supărat pe hamster. Revenind, ce dorești?
– Vlad, sîntem destul de îngrijorați că guvernarea ta nu respectă valorile turco-europene de integrare și incluziune… Mai mult, avem impresia că detectăm tendințe xenofobe în declarațiile tale publice, precum și o propensiune de a te adresa cu precădere publicului naționalist și ultraortodox. Scuză-mă, dar cu o asemenea atitudine retrogradă nu văd cum te vom putea integra în uniunea noastră.
– Sînt sigur că iar e vreo declarație scoasă complet din context. Sau una pe care n-ați înțeles-o pentru că, fără rasism, sînteți turci. Ia zi, ce-am spus, mă rog, de exagerați în halul ăsta?
– „Vom face o nouă Mitropolie și îi vom face pe turci să plătească pentru ea!“ După care ai explicat că ți-ai dori o relație interpersonală extrem de profundă cu măritul sultan.
– Vezi, băi, că de fapt glumeam?
– Relație în care tu să fii factorul dominant care împinge lucrurile înainte, dar în același timp jurînd să excluzi orice formă de ceea ce voi, valahii, numiți „ungere“.
– Aaa… mă refeream la parandărăt?
– Da, Vlad, la parandărăt. La ce altceva te-ai fi putut referi? Dar să trecem, pentru că mai e ceva.
– Uimește-mă!
– E în legătură cu dezastrul ecologic din Țara Românească… Se taie prea multe păduri pentru țepele Mariei Tale. Asta ca să nu mai vorbim de obsesia de a trage oameni în țeapă. În contextul actual e doar o chestiune de timp pînă cînd o victimă te va acuza de hărțuire sexuală.
– De ce hărțuire?
– Pentru că le-ai făcut curul harțea-parțea! tună solul plin de indignare. Nu era destul că avem în Moldova un pitic obsedat sexual din cauza căruia a pornit mișcarea #șîeu, acum începi și tu, și încă într-un mod care poate fi interpretat drept o ofensă la adresa minorităților sexuale? Să-ți fie rușine! Această gîndire medievală nu are ce căuta în secolul curent. Sîntem în 1456, totuși! Trebuie să faci mai bine de atît!
– Ai dreptate. Uite, renunț la trasul în țeapă.
– Și cu țepele ce-o să faci?
– Rebranding. Le promovez pe toate drept supozitoare vegane pentru antivaxxeri.