Unsprezece ani după ce-a dispărut din pătuțul de acasă, o fetiță de trei ani dintr-un orășel australian de pe coasta oceanului e găsită brusc într-o pădure. De un cîine care i-a dezgropat din întîmplare mandibula. Tatăl lui Maggie, un alcoolic în recuperare, fost polițist, actualmente dispecer de situații de urgență la 000, 112-ul australian, intră iar în modul investigație. Dar ADN-ul oaselor găsite nu se potrivește cu cel al mamei și speranțele că fiica sa e încă în viață renasc. Și sînt amplificate cînd o voce speriată de adolescentă îl sună, confuză, la birou, iar copila de 14 ani ținută închisă în casă de un cuplu retras din viața socială a comunității începe să-și pună întrebări despre amintirile din prima copilărie.
Misterul pe care îl propune Last Seen, miniseria dramatică rezumată în paragraful precedent, e destul de străveziu. Scenariul, predictibil chiar din primul episod, se bazează pe o poveste cu o singură idee interesantă (poate mai inspirat era să fie trecută pe generic Fata furată), peste care se construiesc variațiunile unei teme banale, umplute cu discuții redundante pe același subiect. Mișcările camerei sînt, uneori, lente și plictisitoare, cadrele prea lungi și melodramatice pe fața protagonistului produc mai mult cringe decît tensiune, firul narativ, stupid, fără sens (un cuplu alb are un fiu asiatic, fără explicații despre cum s-ar putea asta, fără adopție sau apelarea la un donator de spermă, de pildă) și logică în acțiunile și deciziile personajelor, dezechilibrat și cu faze reciclate, deja văzute prin alte seriale, devine pueril chiar, în unele momente. Din who done it, genul programului se transformă în why done it, inclusiv referitor la decizia de a apăsa pe butonul play de pe telecomandă.
Astea ar fi o parte dintre păcatele unei producții care nu reușește să convingă telespectatorul că merită să continue vizionarea. Cel mai potrivit titlu înainte de finalul ei prematur ar fi fost Last Scene.
Last Seen, 2026, un exemplu de cum nu se face un thriller psihologic, adaptare TV de Kris Mrksa a romanului The Dispatcher, scris de Ryan David Jahn, șase episoade de 44-53 de minute, difuzat de Apple TV.
Imi aduc aminte ce a putut face Lynch din ”who done it”
Obișnuiam să-mi iau filmele/serialele bune de-aici. De-o vreme, însă, verific să văd de care să mă feresc. Dar parcă tot mai bine era înainte – nu reveniți la prezentarea celor care merită timp alocat? Mulțumesc.