În weekend a fost Maratonul Bucureștiului, cu peste doișpe mii de oameni veniți din peste cincizeci de țări să alerge printre șantierele care ornează bulevardele Capitalei. Dar adevăratul maratonist a ieșit pe străzi abia luni. Călin Georgescu a părăsit arestul pentru un triatlon judiciar, DIICOT – Tribunalul București – Curtea de Apel București, însoțit de gardieni. La opt dimineața, DIICOT, pentru continuarea perchezițiilor informatice. Apoi Tribunalul București, unde a cerut înlocuirea arestului preventiv cu o măsură mai blândă. La prânz, Curtea de Apel, pentru termenul din alt dosar. Un tur de forță demn de un sportiv complex care în civilie îmbina cu ușurință karatele, călăria, înotul și mersul piticului prin târguri.
Așadar, președintele ales e în arest preventiv și, cu toate astea, hoinărește prin București mai mult decât mulți oameni liberi. Noi, dacă vrem să ajungem în trei locuri într-o dimineață, trebuie să avem bani de bilete, bani de benzină, de plătit parcarea. Călin beneficiază din temniță de șofer, escortă și mașină la scară. Totul pe socoteala statului. Unde mai pui că autoturismele astea cu care umblă el acum au și girofar, deci nu stă nici în trafic, ca fraierii. E un alintat.
Dacă omul tot e pasionat de echitație, de ce să-l mai plimbăm cu duba? Avem cai la Jandarmerie. Îl suim dimineața pe un roib, îi punem doi jandarmi călare în lateral și pornim coloana. E mai ieftin, mai ecologic. Ar fi și un frumos exercițiu de reintegrare în societate. Bucureștenii ar avea ocazia să-l vadă mai des pe viu. Iar Călin ar putea descoperi, în sfârșit, România reală, nu aia din poveștile lui. O Românie în care calul nu e simbolul libertății, ci mijlocul de transport al strămoșilor pe care îi tot scoală din morminte cu fiecare cuvântare publică.
Până îi strâng adepții bani de vilă în Toscana, de aia cu vedere la mare și anexă pentru servitori, Călin toacă banii contribuabililor pe tot felul de drumeții tâmpite care arată eficiența statului român când e vorba de risipă și proceduri gândite de milițieni bătrâni. Mai bine îl lăsau în arest la domiciliu, îl priponeau de caloriferul din living și îl audiau online. Și puteau să doarmă și săracii locatari ai blocurilor de lângă arest.
1 comentariu