– Nicule, nu crezi că exagerezi puțin cu „Neamestec în treburile interne“?
– Trebuie să ne izolăm ca să fim apărați de influența imperialistă și decadentă a Occidentului!
– Da, noi și sălbaticii canibali din Papuașia, de acord, dar există niște limite. Tu nu realizezi că lumea o să vadă?
– (filosofic) Și cine anume o să vadă? Ăia care văd deja negru de foame? Ăia care se chinuie să vadă flacăra aragazului? Ăia care închid ochii ca să nu vadă beciurile Securității?
– Și crezi că asta ne va duce departe?
– Cel puțin pînă la Tîrgoviște, garantez!
– Poftim?
– Nu contează, uneori am pusee de lider vizionar. Dar, ca să-ți răspund la întrebare, stai liniștit, vom apela și la circumstanțe atenuante.
– Adică?
– Adică le mai dăm și 100 de grame de patriotism la regimul comunist de alimentație culturală rațională. Voi fi asociat cu marii voievozi.
– Cu cine, omule?
– Dacă n-aș fi cizmar incult, ți-aș spune „cu Ștefan cel Mare, că e cel mai bun român“!
– Ucenic de cizmar, că nici măcar atestatul de patru clase meșteșugărești n-ai fost în stare să-l iei. Dar, hai, fie. Vrei să fii asociat cu un moldovean care făcea biserici? Vrei să facă Petru Rareș mișto de tine cu „Pitic clăpăug, n-o să zugrăvești tu tot ce-a zidit tata!“?
– Bine, atunci mă asociez cu Mircea cel Bătrîn.
– Așa mai merge. De fapt, cred că la tine se gîndea Eminescu cînd a scris versul ăla cu apărat sărăcia și nevoile.