Nu te-ai plictisit să tot minți, Vosganian?

Reiau aici un text pe care l-am pus pe Facebook: „«Florin Iaru, Dan Cipariu și Cristian Teodorescu trebuie să dispară!». Cine e autorul acestei liste de dispariții comandate? Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România, acompaniat de Gabriel Chifu, vicepreședinte al aceleiși uniuni, director executiv la revista România literară. V.V. și țuțărul lui i-au comunicat ritos lista cu viitori dispăruți lui Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române din București, după ce i-au reproșat că a trecut dincolo de  o linie roșie invitîndu-i pe Florin Iaru și pe Dan Cipariu la o «acțiune» (e cuvîntul folosit de V.V.) a Muzeului. Ioan Cristescu i-a răspuns lui V.V. cu o întrebare. De cînd hotărăște Vosganian pe cine poate el să invite la Muzeu? Apoi i-a recomandat  să nu se mai amestece în treburile altora. Și cum or fi vrînd V.V. și G.C. să dispărem? De tot sau numai de la întîlniri literare subvenționate de Ministerul Culturii?“.

Acum cîteva zile am primit pe WhatsApp de la un confrate un text scris de Varujan Vosganian și apărut tot pe Facebook. Iată-l: „În ultima vreme, după dispariția lui Nicolae Manolescu, campania denigratoare la adresa Uniunii Scriitorilor, cu care ne obișnuisem de un deceniu încoace, a continuat. La fel de impregnată de dușmănie și dispreț la adresa intereselor generale ale breslei și la fel de  înțesată de neadevăruri, ba chiar de aluzii inacceptabile la adresa originii mele etnice și a Genocidului armean.

Unii îmi propun să dau replici ori explicații. Eu nu intru în astfel de  polemici. În postura mea de președinte al Uniunii Scriitorilor am obligația să-i reprezint pe scriitori, nu să-i înving. Nu e ceva nou în atitudinea mea. Nu am fost niciodată implicat, în spațiul public, în asemenea dispute și nu am ofensat nici un confrate. În plus, dacă aș începe să dau explicații, n-aș face decît să jignesc discernămîntul interlocutorilor mei, căci aș presupune că ei ar fi putut crede asemenea absurdități. O polemică purtată în jurul unor teme false, al unor instigări și cu interlocutori lipsiți de scrupule, indiferent de rezultat, nu ar aduce onoare breslei.

Pe de altă parte, fiecare răspunde pe măsura faptelor sale. Cei care continuă să-și profereze vanitățile, să agite cuvinte de ocară și să răspîndească informații false, al lor să fie păcatul și să-l ispășească pe măsură“.

Relatarea mea de pe FB provine din două două surse cît se poate de credibile. Dacă V.V. vrea să mai risipească bani publici pe un proces, după cele peste o sută împotriva subsemnatului și a celorlalți doi, pe care el ne vrea dispăruți, îl avertizez că va pierde din nou. În privința textului propriu-zis al lui Vosganian, care începe cu invocarea lui Nicolae Manolescu, mi se pare o însăilare tristă de minciuni și de generalități patetice cu care se face că ignoră „chestia“. (Manolescu era mai priceput la texte din astea. Și, în orice caz, nu se văicărea.)

Dacă n-ar fi zis ce-a zis despre dispariția confraților, V.V. putea să dezmintă simplu, într-o propoziție. Dar cum a zis, și nu ca particular, ci de la umbra unei funcții, V.V., curajos ca în Parlament cînd a dat în plîns că ajunge pe mîna Parchetului, proferează acuzații pe care nu le poate dovedi și încheie cu o amenințare voalată. Zi-o pe șart, Vosganian, iar dacă ți-e frică, pune-i pe avocații plătiți din bani publici sau pe locotenentul tău Chifu să dea un comunicat, acolo, într-o limbă de lemn veritabilă, nu un simulacru jenant ca ăsta.