Scheciurile lui Mel Brooks din anii ’70-’80-’90 au intrat în legendă, o parte dintre ele fiind episoade notabile ale unei istorii mondiale a umorului filmat. Văzut de români, pe vremea aia, la video, History of the World, Part I a fost revoluționar pentru timpul său, în felul în care parodia în stil vodevil diverse evenimente importante din istoria omenirii, într-un cine-festival al comicului ridicol care i-a inspirat ulterior pe creatorii filmelor Airplane!, Top Secret!, The Naked Gun și ai altor comedii absurde cu Leslie Nielsen care au urmat.
Patru decenii mai tîrziu, un mahăr de la Hulu a avut sclipitoarea idee ca Istoria să continue, plecînd, probabil, de la cunoscuta butadă cu uitucii condamnați să repete Istoria. Și uite-așa, reinterpretînd faze și întîmplări de la descoperirea focului sau din timpurile biblice pînă la sfîrșitul Războiului Civil american și începutul revoluției bolșevice din 1918, a apărut serialul History of the World, Part II, opt lecții de istorie fictivă, la mișto, din care aflăm, în premieră, parola de WiFi a lui Shakespeare și cuvintele primului apel de după inventarea telefonului lui Alexander Graham Bell, sau că Rasputin era vedetă TV în Jackass și prințesa Anastasia Romanov vloggeriță de TikTok-uri alb-negru filmate selfie cu camera vintage cu trepied din lemn.
Cu sau fără Mel Brooks (96 de ani!), trecut pe generic, dar prezent doar vocal, ca narator de intertitluri, scenetele, de un nivel comic foarte scăzut, sînt un amestec de glumițe forțate, vulgare sau de-a dreptul scîrboase. Șarmul naiv al originalului s-a pierdut definitiv; dacă în contextul cultural al societății anului de grație 1981, jocurile de cuvinte referențiale și poantele vizuale cu personaje istorice comparate cu actualitatea amuzant de tîmpite erau ceva cu totul progresiv, genul ăsta e de mult depășit în 2023, cînd rămîne tîmpit, dar neamuzant. Rîsul s-a educat între timp, nu mai poate fi provocat atît de simplu și de ușor ca pe vremea lui Mel Brooks și Benny Hill, a avansat în gradul de inteligență spre chestii mai subtile, gen South Park sau Larry David.
Satira și sarcasmul umorului tipic evreiesc nu-și mai ating ținta. Probleme sînt și cu timing-ul: acțiunea trece prea repede peste puținele momente mai reușite, ratînd valorificarea poantei, dar insistă excesiv pe gaguri obosite, biciuind un cal mort. Deși actorii își dau (cîteodată, chiar toată) silința, asumîndu-și rolurile de clovn, materialul, cu cîteva foarte rare excepții, e banal, iar realizarea, în cel mai bun caz, mediocră, chiar dacă History… 2 beneficiază de aparițiile meteorice prin cadru ale unor comedianți celebri ca Danny DeVito, Jack Black sau Seth Rogen, implicați în proiect doar ca un tribut adus veteranului Mel, pus în geam ca să i se ia pensia. Ce-i trist și ironic în același timp e că mulți dintre ei (Nick Kroll, Wanda Sykes, Ike Barinholtz) sînt și producători sau scenariști, deci responsabili de improvizația asta amatoristică, asemănătoare cumva rezultatului temei unor școlari obraznici din ultima bancă a clasei de gimnaziu, care se amuză punînd mustăți personalităților din pozele manualului de Istorie universală.
History of the World, Part II, 2023-, tentativă de comedie complet eșuată, (un fel de) continuare a filmului creat în 1981 de Mel Brooks, opt episoade de 22-31 de minute, difuzat de Hulu, disponibil în curînd pe Disney+ sau SkyShowtime.
Rîsul s-a educat între timp … si ne mai miram ca populimea hahaitoare care sta gura casca pe la tot mai ,,inteligentele” emisiuni teve considera ca ailalti sunt analfabetii functional. Fiind in zilele noastre educatia incomparabil mai proasta decat in anii ’70-80 evident ca si rîsul a devenit tot mai needucat transformandu-se intr-o hahaiala generalizata. Doar toti doftorii il recomanda pe principiul ca ar face ceva bine … Umorul evreiesc isi are publicul lui, fiind regasit din belsug si in Curb Your Enthusiasm-ul ,,subtilului” Larry David.