Piece of fake

E aproape ridicol să vorbim de fake news într-o țară în care se citează la tot pasul Știri pe surse punct ro.

Culmea, dar în România se plâng de fake news cei care se mândreau până acum că nu se uită la televizor, nu cumpără ziare, iar informațiile și le iau, la fel ca ambasadele, de pe HotNews, știri care ajung la ei nu pentru că ei citesc HotNews, dar când e vreun scandal se întâmplă ca știrile să ajungă la ei din mână-n mână și din share în share.

Fake news în varianta românească, cu patrula Vlad Țepeș de IT care umblă prin Internet și trage în țeapă – minciuna vine cumva tot din dorința asta de reînnoire absolută, de curățenie, de reconstrucție pe o temelie curată. Atitudine născută, altfel, din traume cât se poate de urâte ale acestor ani.

De-aici și primatul „adevărului” asupra solidarității sau a altor valori fundamentale pentru societate. Credința că poți tăia răul de la rădăcină, iar el nu va mai crește – câte forme de excluziune socială nu s-au născut dintr-o astfel de gândire? „Anticorupția” aia hardcore, aia cu „până la capăt” în coadă, tot despre asta vorbește: o nouă țară, o nouă Românie, o generație care va înălța democrația pe trupuri de îngerași.

Altfel, fake news sunt o mare prostie: în 15 minute îți faci un blog (asta dacă ești mai încet de mână) și în alte 15 minute ai plătit niște bani la Facebook și umpli Internetul cu orice căcat vrei. Să produci știri azi e, din păcate, la fel de ușor și de ieftin cum e pentru teroriști să producă bombe artizanale.

Inițiativele cetățenești sunt de-a dreptul înduioșătoare. Gărzi patriotice de oameni cu conștiința curată patrulează Internetul cu făclii în mână, stabilind ce trebuie ars și ce nu. Iată, generația de creativi are o nouă misiune: curățarea Internetului de boala minciunii. Lucrurile sunt clare: avem o generație care va curăța România de minciună și de hoție, aceste forme absolute ale degradării societății.