În 1845, dimineața, două echipaje de exploratori britanici conduse de căpitanul John Franklin se îmbarcă pe vasele Terror și Erebus, pleacă în căutarea unui Northwest Passage, presupusul canal navigabil interoceanic Arctic-Pacific spre China și Indii, și nu se mai întorc, dispărînd fără urmă. Ultima dată au fost văzuți de vînătorii de balene, în Golful Baffin, iar ce s-a întîmplat exact cu ei rămîne anybody’s guess, la imaginația fiecăruia.
Winter is coming. După o navigare printre sloiuri pînă cînd marea devine solidă, corăbiile rămîn imobilizate într-un aisberg imens, așteptînd vara polară care, se speră, le va elibera din închisoarea de gheață. De parcă asta n-ar fi de ajuns, din mediul sălbatic și ostil – iadul alb, cum ar zice prezentatorii știrilor de iarnă – apare și o amenințare supranaturală, fiara cu care o femeie inuită adusă de viscol comunică telepatic: Tuunbaq, un fel de spirit al locului, care, pentru marinarii atacați, pare chiar Diavolul în persoană. Conducătorii expediției nu se pun de acord ce-i de făcut în continuare: aviditatea de glorie și teama de eșec îl orbesc pe căpitanul care refuză întoarcerea cu coada-ntre picioare și tot ce poate obține de la el secundul experimentat și realist e să se trimită o echipă după ajutor.
Au urmat trei ani de izolare în niște condiții pe care sado-masochiștii le-ar considera ideale. Rămași fără provizii, intoxicați cu plumbul conservelor și cu nervii la pămîntul de sub gheață, aproape de o criză de psihoză colectivă, supraviețuitorii abandonează, în cele din urmă, vasele, înhămați la bărcile de salvare iluzorie. Secundul ajuns principal e pus în situația de a lua diverse decizii dificile (cînd se descoperă cadavrele înghețate ale colegilor trimiși după ajutor, să le spună oamenilor adevărul crud, riscînd o panică generală, sau să nu le ucidă speranța, mințindu-i în continuare?), dar nu poate împiedica revolta celor hotărîți să rămînă în viață cu orice preț, inclusiv trădare, crimă și canibalism.
Aceasta este versiunea de realitate pe care ne-o livrează The Terror, care pleacă de acolo unde se termină faptele cunoscute. În locul variantei idilice a optimiștilor, care și-ar imagina o poveste în care expediționarii, integrați într-o comunitate de eschimoși, au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți, cu o undiță-n mînă, la marginea copcii – atmosfera sumbră de autodistrugere psihică și fizică dintr-o alegorie despre datorie, onoare, prietenie, sacrificiu, suferință, în care Tuunbaq reprezintă toate răutățile și slăbiciunile umane, sentimentele întunecate care apar la disperarea provocată de frica de necunoscut. Viziunea asta de condamnați la moarte fără suspendare e a lui Ridley Scott, unul dintre producătorii executivi, care, probabil, s-a așezat din cînd în cînd și pe scaunul regizorului. Așa se explică vaga senzație de Alien (primul) din unele momente.
The Terror, 2018-?, thriller psihologic despre supraviețuire bazat pe evenimente reale, creat după romanul omonim al lui Dan Simmons, difuzat de AMC.
