Am văzut primele cinci episoade din Plaha, serialul moldovenesc în mare vogă acum, date la liber pe YouTube săptămîna trecută. În cască mi se șoptește că urmează să fie puse, tot la liber, tot pe YouTube, și următoarele cinci. Adică pînă la alegerile lor parlamentare, de duminica viitoare. N-am să dau spoilere, vă invit să-l vedeți. Menționez doar că e regizat de Igor Cobileanski, unul dintre meseriașii cinematografiei de peste Prut, și îl are în rol principal pe Iulian Postelnicu, unul dintre cei mai buni tineri actori români. Plaha vine de la Plahotniuc, te prinzi din titlu, și spune povestea
omului care a influențat puternic destinul Republicii Moldova după căderea URSS. Dacă și zece la sută din faptele arătate în prima jumătate a serialului sînt adevărate, te ia cu frisoane. Filmele cu mafioți italieni par romane de dragoste față de brutalitatea și cruzimea cu care fostul bloc comunist a îmbrățișat democrația.
Deși cunoșteam cîte ceva despre capitalismul sălbatic din Moldova, preferam să cred că se mai și exagera. Căutînd pe Google știrile vremii, am descoperit înfricoșător de puțină ficțiune în Plaha. Iar senzația de groază mi s-a accentuat descoperind, cadru după cadru, tipare binecunoscute și nouă, celor care trăim în România. În personajul Plaha vezi Hrebenciuci, Adrieni Năstase, Băsești, Tăriceni, Becali, Adamești și tot ce a livrat mai nociv, la vîrful ei politic, juridic sau de business, țara noastră dragă. Am realizat că noi am avut mult mai mulți Plahotniuci. Înmulțindu-i cu răul pe care l-a făcut un singur om în Moldova, rezultatul mi-a dat ceva greu de imaginat.
Înaintea unor alegeri cruciale pentru soarta țării, moldovenii pro-europeni s-au mobilizat și au vrut să arate lumii viața și opera unuia dintre stîlpii principali ai curentului pro-rus. În mod sigur, serialul nu a costat puțin, dar scopul realizării lui nu e unul comercial. Miza e una mai mare pe termen mediu și lung. Poate că o parte dintre vecinii noștri indeciși, după ce îl vor vedea, vor alege drumul civilizat al Occidentului. S-ar putea să fie mai util pentru cetățeni decît zeci de emisiuni plictisitoare sau mii de articole în presa scrisă.
Luni dimineață vom ști dacă a ajutat sau nu. Și ne va folosi și nouă, în viitorul foarte apropiat. N-ar fi rău să facem și noi un serial sincer despre situația țării și oamenii minunați care au adus-o în halul în care se află ea acum. Dar pentru asta ne-ar trebui niște curaj, bani, scenariști, regizori și actori neamanetați de agenții de publicitate sau de televiziuni unde se toarnă anual milioane de găleți de rahat. Știți voi, producțiile alea cu mafioți de mahala, polițiști închipuiți sau cu țărani hoți, perverși și atît de proști încît să ne putem regăsi fiecare în cîte unul din ei.
M.T.
222 de vizualizări
