Echipa de filmare a documentarului umoristic din The Office s-a întors. De data asta într-un orășel din Ohio, în redacția ziarului local Toledo Truth-Teller, fostul trust de presă cu mii de angajați care, în perioada de glorie, tipărea ediții de milioane de exemplare, zilnic, și era regele mass-media. Actualmente, un bastard fără coroană, forțat de împrejurări să abdice, doar cerșetor instituționalizat cu vreo cîțiva amețiți prin birouri, subvenționat de vecina de palier, firma care vinde hîrtie igienică, cea mai de succes afacere a companiei-mamă.
Dar asta se va schimba curînd. Așa crede Ned, noul redactor-șef, idealistul cu principii și reguli deontologice clare, fan al jurnalismului de hîrtie, un Don Quijote cu mașină de scris și iluzii de reînviere în print a unui ziar falimentar, fără buget și cu un colectiv de incompetenți. Proiect utopic, sprijinit însă de conducere, spre disperarea șefei secțiunii online de advertoriale și clickbait, ea însăși o ființă superficială, eratică și ahtiată după atenție, vorbitoarea unei engleze cu accent de Luigi feminin, care apare în cadru insistent, cînd nu te aștepți, ca o enervantă fereastră pop-up.
Tabloida și-a pus în gînd să-l saboteze pe naivul redactor-șef în tentativa lui de reanimare a ziarului muribund, legat la aparate. De la reducerea dramatică a cititorilor și a resurselor la presiunea de a genera trafic pe site, în concurență directă cu blogger-ii nestingheriți de verificările din trei surse sau ascultarea tuturor părților, Toledo Truth-Teller se confruntă cu aceleași probleme concrete ale jurnalismului clasic ajuns în zodia Internetului, și la New York, și la Ploiești. Ned se întoarce, deci, la rădăcinile meseriei, trimiterea reporterilor pe teren după știri locale proaspete și organizarea ședințelor (sterile) de găsire a subiectelor de prima pagină, chiar și create artificial, dintr-o actualitate banală. Ca-n perioada romantică a începuturilor literaturii și presei de pe la noi, Ned e un fel de Ion Heliade-Rădulescu american care își îndeamnă colegii „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!“.
Spre norocul lor, bomba de presă se produce fără diurnă și cheltuieli de deplasare, explodînd chiar lîngă redacție: frații de biznis comercializează un produs nebiodegradabil care înfundă canalizările și publicarea unei investigații pe tema asta ar crește audiențele, însă ar afecta grav principala sursă de finanțare. Politica editorială, teoretic independentă, intră în opoziție cu ordinele managementului, iar cine-și asumă consecințele și semnează articolul are șansa să fie nominalizat la Premiul Pulitzer. Și la o concediere rapidă.
Dacă The Office era o satiră inteligentă a culturii organizaționale corporatiste, The Paper își propune să facă mișto de presa de hîrtie a prezentului, ajunsă în epoca digitală la nivelul tirajelor din trei cifre. Lumea nu mai citește decît poze și primele cinci cuvinte de pe ecran, ca să dea swipe spre următorul video de 10 secunde. Lipsa asta de atenție și răbdare pare să fi molipsit și scenariul serialului, o improvizație, grăbită parcă de deadline, cu foarte puține momente cu adevărat comice, dialoguri reciclate și personaje șterse și reținute în gesturi sau cuvinte, de parcă toată energia de pe platou a fost consumată deja de italianca haotică și exagerată în manifestări.
Ce rămîne din The Paper după eliminarea chestiilor irelevante e comentariul sarcastic despre utilitatea print-ului, azi, dincolo de rolul de suport pentru informații perisabile, știri deja expirate la ieșirea din tipar spre tomberonul de colectare selectivă. În ce mai împachetezi obiectele fragile pentru transport, cu ce mai aprinzi focul sub grătar, pe ce mai cureți cartofii? Pentru asta există pliantele publicitare.
The Paper, 2025-, spin-off-ul epigon al unui mockumentar celebru, creat de Greg Daniels și Michael Koman, după conceptul copiat din The Office-ul lui Ricky Gervais și Stephen Merchant, zece episoade de 26-32 de minute, difuzat de Peacock, disponibil în curînd pe SkyShowtime.







Peacock, disponibil în curînd pe SkyShowtime – este deja pe toate sait-urile de filme pirat, subtitluri intr-o engleza accurată.
Am dat deja drumu’ la serial. De vizionat ocazional, sau cum zice regele Hagi, „așa si așa bun film”.