Într-o bună zi, dacă lucrurile merg așa cum merg acum, Ucraina va pierde războiul. Rușii sînt prea mulți, au prea multe arme și prea mult ajutor de la Iran, China și Coreea de Nord. Occidentul se preface că sancționează Rusia, ajută Ucraina doar să reziste, nu și să învingă. Curînd, rezerva de entuziasm și de oameni a Ucrainei se va epuiza. Bărbații vor refuza să mai moară cîte 500 pe zi pentru scopuri care sînt tot mai neclare. Splendida țesătură de curaj a armatei se va destrăma inevitabil, iar Zelenski va ajunge ținta unor răfuieli politice, poate chiar a urii generale.
Chiar dacă Occidentul se înverșunează să-și nege fapta, Ucraina e împinsă către înfrîngere de cea mai mare coaliție politică, morală și militară a planetei. Dacă nu apare o schimbare radicală, dacă Ucraina nu primește ajutorul militar și economic potrivit, Rusia va transforma la un moment dat asediul Donbasului într-o victorie politică. Fie că armata ucraineană va ceda frontul, fie că se va încheia o pace grea pentru Ucraina, regimul de la Kiev va cădea, iar în locul lui vor răsări florile otrăvite ale Kremlinului. Probabil că vom avea graniță cu Federația Rusă imediat ce Moldova va fi capturată politic și cucerită militar.
Și dacă ar fi doar șanse mici ca lucrurile să ajungă în situația asta, România tot ar fi obligată să ia măsuri rapide, radicale, supradimensionate pentru a se pune la adăpost. Dar șansele sînt mari. Cu toate astea, de doi ani și jumătate de la începerea invaziei, România n-a luat nici măcar o măsură serioasă, logică și utilă pentru a-și pregăti apărarea. De doi ani și jumătate nici un tanc, nici un TAB, nici un camion, nici un tun n-au fost chemate în fabricile în care au fost confecționate pentru a fi curățate de rugina care le face inutilizabile. Nici o linie de muniție NATO n-a fost pusă în funcțiune, nici o fabrică de pulberi n-a fost modernizată. Nici o companie națională n-a fost implicată în fabricarea echipamentelor terestre, de la tancuri și obuziere la tunuri și armament de infanterie. Președinția, Guvernul și armata au refuzat, cu rîvna unor agenți ruși, repornirea industriei naționale de război în cooperare cu expertiza și reputația producătorilor internaționali, transferul de tehnologie către companiile românești și exploatarea oportunităților de export. Au preferat, dimpotrivă, să accelereze dependența nebunească de achiziții. Au cumpărat numai echipamente copleșitor de scumpe și de inutile, cu termene de livrare în viața următoare, scule imposibil de transportat pe podurile fragile ale României, aduse de la capătul Pămîntului, dacă vor fi vreodată aduse. Au blocat tot ce era logic în modernizarea armatei, au făcut pe dracu-n patru să descurajeze trupa, să insulte cadrele active și rezerviștii, să plătească prost și să ignore orice program de recrutare și de moral.
Pe scurt, au pus la cale noua strategie națională de apărare: predarea. României, așa cum arată ea acum militar și economic, îi e mai bine să se predea de la început, din prima zi a eventualului război, așa cum e clar că vor face liderii politici care n-au apucat să fugă din țară.
2.430 de vizualizări
Adaugam si strategia inconstientei energetice (ala, urmat de asta). Mai condimentam cu rasol de PNRR si indatorare fulminanta (deh, termen militar, ca sa fim in tema) si alegeri cu favoriti pro-rusi (sau, macar, in ascensiune). Si noi ne gandim la excesul de case Klaus Werner, un fel de Calvin Neklein… (kleine Zukunft, ca sa nu zic keine…)
absolut normal, istoria se repeta ! in anii ’30 am avut scandalul Skoda din timpul guvernarii taraniste, votati ca sa puna capat coruptiei liberale. Armata romana platea dublu pentru un tun fata de iugoslavi, iar spaga mergea pina sus de tot, de la ministri, generali pina la regele Carol al II-lea!