Pune presa leneșă la treabă

Un șofer din Baia Mare a fost oprit în trafic și testat pentru consum de droguri. A ieșit pozitiv la șapte substanțe diferite, deși se jura că n-a consumat nimic. După câteva zile, a venit și rezultatul testelor de sânge: negativ pe linie. Omul nu consumase nimic. Evident, între timp, presa l-a prezentat în titluri apocaliptice ca pe un semn evident al degringoladei rutiere a acestui popor. „Șofer de Bolt prins drogat la volan. El a fost pus la punct de două polițiste“, putem citi pe site-ul unei publicații din provincie, semn că n-a fost vorba doar de încălcarea legii, ci și de o rezistență din partea vinovatului, care nu voia să accepte că e vinovat.

Și nici măcar nu e de judecat acea publicație din provincie. Mai toată presa e așa. Mari televiziuni de știri funcționează ca un agent de PR al Ministerului de Interne, raportează recolta de drogați la hectar cu o mândrie moralizatoare tâmpă, lipsită de îndoieli. Pare că jurnaliștii se bucură că, în sfârșit, le-a șoptit cineva ce să scrie, ca să plece pe urmă și ei acasă. Ce mai contează că aparatele pentru drugtest sunt proaste, ce mai contează că apar rezultate fals pozitive pentru substanțe banale, precum pseudoefedrina din Nurofen Răceală și Gripă?

Și nici măcar nu-s de vină acei jurnaliști. Pur și simplu, alții nu ne permitem. Există mai multe niveluri la care poată să funcționeze presa, iar noi, ca societate, doar pentru așa ceva avem bani: pentru niște ziare care reproduc comunicate de presă, cu atitudinea moralizatoare a unei pensionare care-și duce la gură colțul basmalei și se miră de felul în care s-au degradat societatea, lumea, universul.

Și mai e o explicație, care ține de ritualul pe care-l reprezintă știrile. Cei mai mulți dintre noi nu se uită la știri pentru a înțelege lumea, ci pentru a se asigura că au înțeles-o deja. Dacă nu e cazul, caută semnale mincinoase care să le spună că știu exact cum stă treaba. Orice reportaj facil moralizator de la TV se înscrie în categoria asta. Fiecare predică superioară dintr-un studio de talk-show e de fapt un mesaj reconfortant pentru mințile leneșe, care nu vor să priceapă contextul sau niște mecanisme subiacente, doar să judece pe cineva.