În Alley Cats, cel mai recent proiect TV al comediantului britanic Ricky Gervais, un desen animat vorbit în stilul său inconfundabil (care, în paranteză fie spus, ar funcționa și fără imagine, ca talk show sau podcast, cum i se zice mai nou), sîntem invitați să asistăm la discuțiile pseudofilozofice ale unor motani maidanezi, ca și cum am ști birmaneza – sau, mă rog, limba aia miorlăită între ei de niște cotoi vagabonzi. Gașca compusă în principal din Gus, Fang și Puke nu e însă chiar homeless: locuiește ilegal în subsolul unei case abandonate, dar care are încă televizor, curent și abonament de cablu. Plătite, probabil, de excentrica doamnă cu pisici din The Simpsons.
Gus este șeful pe care nimeni nu îndrăznește să-l contrazică: el emite judecățile de valoare, el dă tonul conversației, el pare cel mai deștept dintre toți și, chiar dacă face pe rebelul sau pe durul ca să-i impresioneze pe ceilalți, e doar un luzăr salvat la nevoie de Fang, amicul yesman care-i confirmă toate tîmpeniile din rolul de bodyguard personal, în timp ce jigăritul și perversul Puke face treburile cele mai scîrboase. Din cînd în cînd, băieților li se alătură Olive, sora vitregă a lui Gus, o mîță cam prostănacă, mereu în căutare de partener, și Ponce, privilegiatul motan de rasă al vecinilor, care, deși sterilizat (sau poate tocmai de aceea), e foarte mulțumit de situația locativă stabilă care l-a ajutat să învețe cîte ceva despre comportamentul în societate, spre deosebire de companionii săi educați la școala străzii. Cel mai nou membru e Kitten, o pisicuță pierdută de-acasă, pe care liderul găștii o ia sub aripa lui protectoare și îi promite că-i vor găsi domiciliul, dar, pînă atunci, tolăniți pe canapea sau cutreierînd agale cartierul, Gus & Co. se întrec în miștouri de grup de adolescenți în care unul dintre ei devine mereu ținta celorlalți. Adică Ponce.
În această versiune a Pisicilor Aristocrate pe invers, cu motani antropomorfizați în cea mai neglijentă ipostază a naturii umane și mesaj mizantrop, și-a invitat Ricky prietenii actori. De fapt, într-un show pe persoană fizică în care și-a ales înfățișarea unui Garfield obez, leneș și cinic, prin vocea căruia livrează, printre termeni argotici de organe sexuale, tot felul de observații ironice despre lume, viață și relația dintre oameni și pisici. De sub blana lui Gus, Gervais își ia libertatea de a spune, din perspectivă felină, multe chestii ridicole în logica lui deformată de sarcasm, ca un trol care comentează negativ, cu argumente absurde, orice ar face sau spune altcineva. Acidul monolog cu glumițe vulgare, de stand-up nocturn, conține un subumor sec, macabru și colorat cu expresii nepermise ziua și în preajma copiilor. Nimic nu-i nou sau surprinzător, totul e redundant, în același gen de improvizație (în sensul cel mai rău al cuvîntului), cu care ne-a obișnuit în ultima vreme, fanii vechi ai The Office sau Extras fiind suficient de inteligenți ca să sesiseze că nivelul său comic a scăzut dramatic, chiar dacă a păstrat marca, prin conținutul reciclat, ambalat în limbaj excesiv, și poantele de care rîde singur, ca un preșcolar obraznic care tocmai a descoperit cuvinte interzise în public și se amuză spunîndu-le încontinuu.
În Alley Cats, Ricky Gervais subliniază prin repetiție, în maniera sa arhicunoscută, aceleași idei de egomaniac infantil izvorîte din atitudinea declarată de iubitor de animale și hater de oameni (a ajuns pînă acolo cu opiniile șocante, încît să propună, prin gura lui Gus, uciderea și mîncarea unui copil gras sau asasinarea, prin atacul lui Fang, a unui puști, fiindcă pisicile nu pot fi condamnate pentru crimă). La fel de deprimante, pe alocuri, ca și After Life, precedentul său serial, cele șase miniepisoade sînt o colecție de (foarte multe) înjurături și porcărele amestecate cu (puține) reflecții sensibile și momente emoționante în care instigă la sentiment. Cam asta ar fi viața, în accepțiunea lui Gervais. Una din cele nouă ale personajelor sale fugărite de colții ascuțiți ai butadei Life is a bitch.
Ricky Gervais’ Alley Cats, 2026-, animație satirică neagră pentru adulții stăpîni de pisici, creată de Ricky Gervais, șase episoade de 16-18 minute, difuzată de Netflix.
1 comentariu