Camille, o jurnalistă de 30 și ceva de ani din St. Louis care ascultă obsesiv Led Zeppelin pînă la capătul gol al sticlei de whiskey, se întoarce acasă, în Wind Gap, clasicul orășel de provincie în care lumea e unită în bîrfe, secrete și mici complicități, pentru un reportaj-investigație în serial despre uciderea unor fete a cărei anchetă oficială e frînată de șeful Poliției locale și accelerată de un detectiv detașat de la centru pentru găsirea criminalului. Pentru Camille, totul devine foarte personal cînd se reîntîlnește, după niște ani de absență, cu mama narcisistă, cu care are o relație ostilă, plină de resentimente, și cu sociopata soră vitregă, o adolescentă angrenată într-un continuu joc al disimulării, de la imaginea de copilă care ține în brațe păpuși, acasă, la atitudinea de rebelă a cercului de prieteni care nu se dă în lături de la nici o experiență nouă, oricare ar fi aia – alcool, sex sau droguri.
Explicația comportamentului rece, de străini întîlniți în tren, dintre mamă și fiică e dată parțial de flashback-urile Camillei, amintiri ale unui trecut complicat, dominat de abuz parental, furie neputincioasă și durere încă surdă: distrusă psihic în adolescență de moartea surorii sale mai mici (traumă intensificată ulterior, în ospiciul în care a fost internată sub o depresie cruntă, de sinuciderea colegei de cameră), eroina noastră a supraviețuit și unei torturi mentale autoinduse, devenită fizică prin scrijelirea cu lama, pe tot corpul, a unor cuvinte pe care nu și le poate scoate altfel din minte.
Sharp Objects descrie în detaliu o stare bolnavă, încărcată de angoase ca un coșmar nesfîrșit. Cine-i criminalul e mai puțin important în acest studiu comportamental care se axează în principal pe incursiunea în psihologia unui anumit tip de individ, specific orășelului de provincie din care, pînă la o anumită vîrstă, se chinuie să scape, ca apoi să aibă remușcări pentru ce-a lăsat în urmă sau să se resemneze și să-și găsească alibiuri pentru că n-a plecat. Scenariul nu asamblează mai nimic pentru privitor: îți livrează aleator elementele narațiunii și te lasă să reconstruiești singur povestea ca pe o mobilă de la IKEA. Cheia dulapului în care se țin scheletele e unul dintre personaje (spoiler evitat în ultimul moment) care suferă de sindromul Münchhausen by proxy: cerșind permanent atenția generală, se oferă să ajute cu alimente și medicamente mixate cu otravă orice posibil pacient, ca să-i creeze o dependență cît mai lungă de îngrijirea sa și să arate astfel lumii de cîtă empatie și devoțiune e capabil(ă). Cam ce face de-atîta timp și PSD cu electoratul său captiv.
Sharp Objects, 2018-?, thriller psihologic combinat cu un whodunit cvasi-misterios, creat de Marti Noxon după romanul omonim al lui Gillian Flynn, difuzat de HBO, disponibil și pe HBO Go.
