Dragii mei, în cele ce urmează veți citi cea mai patriotică poveste din lume. Nu vă faceți griji, au fost luate toate măsurile: mai întîi, am ales două personaje hărăzite țării de cei mai mari și mai patrioți scriitori români care au existat vreodată. Și cine putea fi mai potrivit să fie ales dacă nu Mihai Eminescu și Ion Creangă, mai ales cînd sînt și prieteni cu beneficii? Beneficii pentru literatura română, desigur.
Acum, să alegem cîte un personaj de la fiecare. Marele Eminescu: să luăm Luceafărul? Nu, că pare genul care moare virgin. Ăsta face pagubă, nu spor demografic. Atunci Cătălin, viclean copil de casă? Nu, vicleni sînt întotdeauna ceilalți. Călin, file din poveste? Așa mai merge. Băiat serios, implicat într-o relație tradițională, face și nuntă mare.
Să trecem la Creangă: să-l alegi pe Dănilă Prepeleac? Ați înnebunit, cum să faci eroul românimii din prostul satului? Stan Pățitul? Ar fi foarte bun, dar rupe coastele de drac ale nevestei și nu ne lasă dictatura de la Briusel să promovăm violența domestică atît de necesară într-o căsnicie tradițională fericită. Nu, în mod limpede, nu există decît un singur ales, și anume Harap Alb. E tînăr, viteaz, dornic de afirmare și abia așteaptă să meargă la Împăratul Roșu însoțit de prietenii lui strîmbi și schimonosiți.
Prin urmare, s-au întîlnit într-o poiană plină de flori Călin file din poveste și Harap Alb. Și cum s-au văzut, ochii li s-au aprins de flăcăruia pe care o bănuiți cu toții, pentru că e evidentă, și, luîndu-se frățește în brațe, au început să-și declare unul altuia dragostea de patrie.
– Oprește-te, Călin, ajunge, tu ești alesul! șopti Harap Alb copleșit de atîta iubire de moșie.
– Ba nu, tu ești alesul! răspunse Călin. Pe mine nu mă lasă modestia!
– Bine, fie după voia ta, dar promit să te aleg pe tine cînd va veni vremea! nu se lăsă Harap Alb.
– O să mă alegi ca pe Pikachu?
– Jur!
– Și acum ce ai vrea să facem? întrebă curios Călin.
– Călin, ce ar putea face doi voinici ca noi singuri cuc într-o poiană atît de frumoasă?
– Ai dreptate, este evident. Dar mi-era teamă că tu nu vrei… se rușină el.
– Ba vreau, Călin!
– Atunci spune-o tare și mîndru! Say with pride!
– Asta și fac: Călin, ai vrea să mergi cu mine în codru să ne luptăm cu Spînu’?
– Da, Harap Alb, mi-aș dori tare mult să merg cu tine să ne luptăm cu Spînu’!
Și s-au dus voinicii noștri Călin file din poveste și Harap Alb și s-au luptat cu Spînu’ zi de vară pînă-n seară. Și cum rămînea unul fără vlagă, cum sărea celălalt să ia la trîntă porcu’ de Spîn. Așa-s voinicii, nu se lasă ei cu una, cu două.
Și, în timp ce ei se luptau din greu, calul lui Harap Alb necheza de pe margine:
– Lasă-mi-l mie, stăpîne, să iau Spînu’ în dinți și să-l ridic pînă deasupra norilor și să-l slobozesc* de-acolo!
Dar Harap Alb, deși înfierbîntat de luptă, îl liniștea:
– Stai, nebunule, vrei să ajungi în Mile High Club dintr-o greșeală de interpretare?
(rubrică sponsorizată de aur monoatomic dacic din tunelurile energetice din Bucegi)
- a slobozi – arh., a elibera, a da drumul. Nu vă mai gîndiți la prostii!
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii suveranist în toate epocile, fără să discriminezi 🙂