EADS și cei patruzeci de hoți. Episodul 1: Se adună generalii

Afacerea EADS e povestea unui miliard abuzat.

A unuia dintre miliardele violate, mutilate și dispărute ale României. Un miliard dintr-o generație pierdută și regăsită cu 50% din fonduri lipsă, în jalnicele lucrări de infrastructură, de comunicații sau de securitate ale unei țări marginale și ușor de jefuit. Miliardul EADS e coleg de suferință cu miliardul Microsoft, cu miliardele Bechtel, Petrom, Romtelecom și cu multe alte miliarde fără noroc, ale căror zerouri nesfîrșite se pierd, cu vremea, în adîncimea și uitarea unor buzunare private.

Grupul EADS e azi un colos multinațional care operează în domeniile aerospațial, apărare, securitate și comunicații. Prezența lui în România e semnalată încă din 1997, cînd una dintre ramurile care urmau să se alăture trunchiului, EADS Franța, livra stații radio fixe Serviciului de Telecomunicații Speciale.

Cuvîntul de ordine era, pe atunci, „tehnologia”. Moștenitorii Securității, adunați sub cozorocul noilor servicii, construiseră un adevărat vad comercial pe linia „dotărilor”, a „înzestrărilor”, a „reducerii decalajelor tehnologice față de Vest”, iar Occidentul se lăsa atras cu plăcere în acest negoț bogat cu o țară înapoiată.

Să luăm un exemplu

În 2003, STS, care achiziționase deja echipamente de radiocomunicații de la EADS, a fost desemnat să instaleze și să opereze apelul de urgență 112. Despre noile echipamente pe care urma să le cumpere, STS zice așa: „Avînd în vedere HG 227/2003 care prevede că echipamentele trebuie să fie compatibile cu sistemul tehnic al STS, propunem ca procedura de achiziție să fie negocierea cu o singură sursă, urmînd a avea loc cu firma EADS din Franța (…), urmînd ca serviciile de instalare să fie achiziționate pe plan local, de la firme românești”. Lipsește din text forma explicită a cuvîntului șpagă, dar e sigur că nici generalii români și nici partenerii lor de la EADS n-au avut dificultăți să-l citească. Iar aici nu e un caz izolat, ci un mod de operare care descrie atmosfera generală din servicii la începutul anilor 2000.

EADS știa, deci, cum merg lucrurile în România. Cînd a apărut marele proiect de securizare a frontierelor, partea germană a EADS a făcut un pas în față. Soluțiile oferite au fost TETRA (Terrestrial Trunked Radio) și TETRAPOL, ultimul aflat deja în dotarea STS, SPP și Poliției de Frontieră. TETRA era acceptat și recomandat de Uniunea Europeană, dar NATO le considera pe amîndouă compatibile cu tehnologia sa militară.

În acele luni de vară ale anului 2004 îl găsim pe generalul Toma Zaharia de la MAI forțînd o decizie pentru sistemul TETRAPOL și, împotriva lui, pe generalul Zamfir de la SRI. Aceste mici facțiuni combatante arată că relațiile furnizorului EADS cu structurile române aveau istorie, preferințe și cifre de afaceri private.

Contractul pentru realizarea și implementarea Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierelor

s-a făcut fără ca altcineva, în afară de EADS, să fie poftit la masă, sub pretextul compatibilității echipamentelor, sub comandamentul aderării la UE, sub presiunea Spațiului Schengen și cu manevra lucrativă a serviciilor.

Un studiu de fezabilitate destinat să împingă contractul sub pixul autorităților române a fost executat, pe 3 iulie, de firma Bearing Point GmbH din Germania. Printre autori, în comitetul de redactare, îl aflăm pe Cătălin Hristea, fiul generalului Teodor Hristea, pe atunci responsabil cu tehnica de interceptare în cadrul SRI.

Contractul între EADS Deutschland GmbH și Ministerul Administrației și Internelor s-a semnat pe 12 august 2004 și a fost declasificat pe 16 februarie 2005. MAI a fost reprezentat de COMICEX SA, în calitate de „comisionar”, adică de firma de comerț exterior a fostului Doi și-un sfert, un fel de ICE Dunărea a vechii Securități.

COMICEX e operată de ofițeri acoperiți. Rostul prezenței ei în acest contract scapă logicii comerciale, dar nu scapă ideii că structurile au dorit un control deplin asupra miliardului.

Contractul cu EADS a avut mai multe faze,

care s-au dezvoltat una din alta pe măsură ce generalii, politicienii și clientela politică din jur au descoperit noi formule de a smulge bani. O parte a instalației de supt bugete a regimului Năstase s-a cuplat la robinet și a trecut în regimul Băsescu, păstrînd capacitatea de sugere și botul înșurubat.

Totul a fost vegheat de generali și de subordonații lor civili, care s-au rotit asupra bietelor sisteme TETRA ca un nor de corbi lacomi, loviți de demență.