În 2009, pentru a-și augmenta șansele la alegerile prezidențiale, Traian Băsescu a convocat un referendum asupra unei așa-zise reforme parlamentare. Referendumul a avut loc în aceeași zi cu turul I al alegerilor prezidențiale.
Pe buletinele de vot au fost două întrebări: „Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?“ și „Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?“, fiecare înrtebare fiind tipărită pe câte un buletin de vot.
După 19 ani, aproape, de campanie neîntreruptă de demonizare a Parlamentului, populația era pregătită să restrângă din puterile acestuia, mai ales că nu le înțelegea, cum nu le înțelege nici astăzi. Parlamentul a fost prezentat, multă vreme, drept baricada din calea modernizării României, modernizare pe care prim-miniștri sau președinți o doreau, iar parlamentarii nu. Referendumul lui Băsescu a fost validat la limită, prezența la vot fiind de 50,95%, iar necesarul pentru validare fiind de 50%. Totuși, a existat un număr imens de buletine de vot anulate: 654.818 la prima întrebare, reprezentând 7,03% din numărul celor care au votat, și 579.415 la a doua întrebare, reprezentând 6,22% din numărul celor care au votat.
Referendumul a fost unul consultativ, deși întrebările vizau o eventuală modificare a Constituției, pentru că Parlamentul bicameral este prevăzut în Constituție, iar modificarea acestei alcătuiri nu se poate face decât prin modificarea Constituției. După cum știu cei mai mulți români, avem în continuare un Parlament bicameral, care are 466 de membri: 136 de senatori și 330 de deputați. În viitoarea legislatură se mai adaugă cel puțin un deputat.
Nimeni nu a pus în practică „dorința poporului“ așa cum a fost ea exprimată la referendumul lui Băsescu pentru că, asemeni referendumului lui Nicușor Dan, n-a fost vorba decât despre o mișcare populistă, menită să scoată oamenii la vot în număr mai mare și atât. Nici măcar Băsescu nu a vrut cu adevărat un Parlament unicameral cu doar 300 de membri.
Dar ne-a anunțat Ilie Bolojan,
după turul I al prezidențialelor și înainte de parlamentare, că el, ca viitor premier, va reduce numărul de parlamentari la 300, așa cum i-a lăsat vorbă strămoșul său, Băsescu. Pentru că așa e Bolojan, de fapt: la el ideile ajung cu întârziere, atunci când deja nu mai sunt de actualitate, dar se agață de ele și se încăpățânează să vrea să le pună în practică, indiferent dacă este dăunător sau ilegal. Un om hotărât, de ispravă, un bun animal de povară dacă are cine gândi pentru el. Și n-are.
În primul rând, un Parlament bicameral este garanția unei verificări temeinice a legilor care sunt votate. Dacă una dintre Camere are o scăpare sau introduce într-o lege o prevedere abuzivă, aceasta poate fi îndreptată de cea de a doua Cameră. Este unul dintre elementele conceptului de checks and balances, care permite evitarea derapajelor antidemocratice. De aceea, un Parlament bicameral este de preferat unuia unicameral, mult mai ușor de controlat de către un om sau o echipă restrânsă de oameni.
În al doilea rând, în condițiile fărâmițării din ce în ce mai mari a societății, a nișării intereselor acesteia, nu mai putem vorbi de reprezentativitate pentru grupuri mari de oameni care au aceleași năzuințe și aceleași nevoi. Astfel de grupuri nu mai există. De aceea, în loc de reducerea numărului de parlamentari, ar trebui să vorbim despre mărirea numărului de parlamentari, astfel încât cât mai mulți oameni să fie cu adevărat reprezentați în Parlament.
Astăzi, norma de reprezentare
este de un deputat la 73.000 de locuitori și un senator la 168.000 de locuitori. Numărul de voturi necesar pentru a ajunge deputat sau senator este, însă, mult mai mic.
Din cauza sistemului electoral actual, poți ajunge senator sau deputat și dacă partidul tău se clasează pe locul 3 sau 4 într-o circumscripție electorală, cu 9.000, 8.000 sau uneori chiar 6.000 de voturi, în timp ce partidele clasate pe primele locuri pot să nu trimită nici un candidat în Parlament în respectiva circumscripție. De exemplu, în circumscripția județeană Tulcea, care are doi senatori și patru deputați, senatorii vor proveni de la partidele clasate pe locurile 3 și 6 în circumscripție, în timp ce deputații vor fi: unul de la partidul de pe locul 1, unul de la partidul de pe locul 2 și doi de la partidul de pe locul 3. Astfel, un partid care a obținut 18.826 de voturi pentru lista de la CD va avea un singur deputat, partidul care a obținut 17.924 de voturi va avea tot un singur deputat, iar partidul care a obținut 8.267 de voturi va avea doi deputați.
Modul în care se face astăzi distribuirea și redistribuirea mandatelor și-a trăit traiul și și-a arătat limitele. De asemeni, norma de reprezentare se dovedește a nu avea legătură cu realitatea. De aceea, este nevoie urgentă de o modificare a legilor electorale, astfel încât Parlamentul să îndeplinească următoarele condiții: să fie cât mai reprezentativ, să garanteze accesul la decizie, prin reprezentanți, al cât mai multor grupuri cu interese și năzuințe comune, să aibă suficient de mulți membri încât să nu poată fi cumpărați toți.
Pentru a ajunge
la un astfel de Parlament, unde cuvântul de ordine este reprezentativitatea, trebuie să abandonăm ipocrizia și să discutăm cu toate cărțile pe masă. Reducerea numărului de parlamentari nu duce la economii foarte mari de bani la buget, cum, de altfel, nici mărirea numărului de parlamentari nu ar apăsa prea greu pe umerii contribuabilului. Reducerea aparatului tehnic, însă, ar ajuta. Cum ar ajuta și eliminarea cheltuielilor inutile, cum ar fi șoferii, mașinile de serviciu, decontarea combustibilului etc., etc.
Un alt lucru la care se poate renunța, pentru că nu funcționează și nu va funcționa, este împărțirea candidaților pe liste dedicate pentru fiecare circumscripție electorală, respectiv pentru fiecare județ, municipiul București și emigrație. Din ce în ce mai des, această împărțire nu-și mai are rostul, căci candidații nu sunt locuitori ai circumscripției cu pricina și uneori nici măcar nu o cunosc, fiind impuși de la centru pe locuri eligibile, pentru că în circumscripțiile lor de baștină nu mai era loc. Dispare, astfel, acea idee a reprezentativității locale, pentru că respectivii candidați, oricât de bine intenționați sau oricât de bine pregătiți sunt, nu cunosc problemele circumscripției și nici nu le pot reprezenta/rezolva.
În fine, dacă vi se pare că o normă de reprezentare de un deputat la 25.000 de locuitori și un senator la 60.000 de locuitori este prea mult, gândiți-vă că 18 minorități etnice – dintre care unele mai au în România 1.200, 1.500 sau 2.000 de membri – au câte un reprezentant în Parlament, în timp ce grupuri de oameni mult mai mari care împărtășesc interese și preocupări comune nu au nici un fel de reprezentare politică.
Astfel, o primă reformă, tranzitorie,
a modului în care este alcătuit și ales Parlamentul ar putea fi aceasta:
– un Parlament mărit, care să permită reprezentarea unor grupuri de 20-25.000 de cetățeni;
– eliminarea pragului electoral;
– o singură listă, națională sau regională, care să cuprindă toți candidații partidului pentru una dintre Camere;
– repartizarea mandatelor în funcție de coeficientul electoral care se obține prin împărțirea numărului de voturi valid exprimate la numărul de candidați eligibili.
Acesta ar fi doar un prim pas, care ar duce în primul rând la simplificarea procedurilor și la o mult mai bună reprezentativitate. De aici încolo putem continua discuțiile.
Imi pare rau dle. PAH dar o astfel de discutie, acum, in prag de sarbatori, cade greu la stomach. Oricum, ea nu poate fi initiata din paginile revistei „Catavencii” caci nu ar fi privita niciodata cu seriozitate. Trebuie gasit un specimen ca Antonie (parca Jurcovan, Plamadeala, oricum e tot una, numai Antonie sa fie) care sa fie cu un ochi la stapan si cu un ochi pe document astfel incat sa iasa iar un rahat pe care sa nu mai poti sa-l indrepti 30 de ani , ca nu ai cum ori de unde l-ai apuca. In orice caz, la Art.1, aliniat 1, trebuie neaparat stipulat ca alegerile trebuie repetate sau anulate,dupa caz, daca nu iese cine trebuie.
Acu, pe bune. Eu cred ca o modificare a Constitutiei si Legii electorale in sensul bun nu se poate face in Romania decat cu un om capabil de sacrificiu ca Alexandru Ioan Cuza sau cu varsare de sange nevinovat.
Recomand : DAN TOMA DULCIU „Teoria Generală a Statului și Dreptului în opera lui MIHAI EMINESCU”
Idei nobile intr-un sistem ticalosit… Cine sa le puna in aplicare? Sistemul Ticalosit…?! Tocmai s-au aruncat la gunoi voturile care clamau exact refuzul fata de Sistem. Sigur, oamenii care au votat nu au disparut odata cu alegerile anulate. Dar nici Sistemul nu se lasa…Unii zic ca ne aflam in mijlocul unei Lovituri in desfasurare. Mai degraba ne gasim in ceea ce teoria militara denumeste ca „perioada pre-belica”. Se definesc taberele, se sapa transee, se stabilesc aliante, apar (si dispar) lideri…Daca, in schimb, nu va exista nicio lupta, daca Sistemul va cistiga inca o data prin abandon, neprezentare sau tradare atunci…ce?? Vom spune inca o data: „Ne meritam soarta” ? Mie nu imi este clar, desi vad multe semne incurajatoare…
De acord cam cu totul. As dori doar sa adaug un element la checks and balances. Pe vremuri Senatul chiar se cheama corp ponderator. Puteti sa ma injurati ca sunt „ageist”, dar ajuta si varsta pt eligibilitate (33 la Senat fata de 23 la Camera). Probabil ca la 33 chiar nu te mai tin parintii acasa, ai familie, ai terminat si mama studiilor postuniversitare, daca te trage ata si ai inceput sa traiesti pe picioarele tale. Evident, referendumul petrovian avea in vedere desfiintarea camerei superioare. Iar numarul mare de parlamentari e si o garantie contra posibilor noi petrovi, nu ii poti ameninta pe toti cu dosare, ca sa-ti faci mjoritatea ta. Evident, discutia e mai lunga, asa cum se subliniaza in concluzie.
Repartizare mandate deputat / senator strict in functie de voturi valide exprimate ! Un deputat la 150000 de voturi valide si un senator la 75000 voturi !
dar dacă tot am intrat în era digitalizării, de ce să nu studiem ideea unei democrații directe, fără nici un parlamentar, în care – prin intermediul unei aplicații, de exemplu – fiecare român să voteze legile.
vaaai! dar românii sunt proști, veți spune. s-au dovedit parlamentarii de până acum mai deștepți? corupți, nepăsători și leneși, am văzut că sunt.
vaaai! dar nu toți vor dori sau vor avea timp să voteze, veți spune. în articolul de mai sus, scrie că reprezentativitatea este defectuoasă.
vaaai! dar… păi, hai să discutăm serios dacă o asemenea variantă ar fi posibilă. fiindcă în viitor, cu siguranță va fi
Am scris cândva și despre asta. Eu încolo văd lucrurile mergând, dar mai trebuie să treacâ ceva vreme.
Ca sa nu scriu un roman intreg despre vulnerabilitatile pe care le-ar implica mutarea celei mai vitale artere a democratiei pe Internet, recomand articolul „Where the Sidewalk Ends: The Death of The Internet”. Si asta, repet, doar pentru a vedea in mainile cui ar ajunge controlul asupra votului. Nu mai zic de toate caile (si mai simple decat in prezent) prin care s-ar putea manipula rezultatul.
Haideti D-le Patrick! Puneti poporimea sa discute discutii. Sigur ca-i aberant sa treaca un popor sa dezbata ce se invata in facultatile de drept. Cand de fapt practica ne omoara. Tocmai ce-am avut o ,,pandemie” cand au exersat rezistenta populatiilor la cele mai ridicole reguli. Si, bineinteles, ca pe aceste meleaguri au exagerat (ca de obicei) punend de ex. elevii-n scoli la orele de sport sa faca exercitii fizice ,,cu masca pe figura”. In plina exercitare a ,,democratiei”. Deci, haideti sa trecem sa discutam cum se aplica ,,democratia” practic, chiar daca aici se preteaza ca discutia sa fie satirica.
Problema cu parlamentarii nu e ca sunt prea multi sau prea putini. Problema e că nu aparțin deloc comunității, candidații uită/nu știu ca rolul lor e să reprezinte interesele zonei. Pentru ei e doar o lupta internă să apară pe liste, într-o poziție confortabilă.
Parlamentarii nu răspund decât in fata partidului, iar interesul lor timp de 4 ani e să nu fie uitați cand se fac listele pentru următoarele alegeri.
Aproape toți dispar după alegeri și intră într-un fel de sihăstrie, doar ăia cu probleme in justiție/amor/sănătate mai apar vreme de 4 ani. Excepție fac ăia care sunt trimiși de partid să ”facă frumos” la TV. Adică ăia care stăpânesc logica și limba românâ.
In rest, combinații, manevre, jigodism.
Stimate domnule Patrick,Basexu a folosit pentru prima oara in istoria votangelii romanesti amestecul de referendum cu alegerile de presedinte.Te enerveaza sparlamentarii voteaza-l pe marinal ca te scapa de ei.Aceiasi metoda a preluat-o si Pulisor Dan de a ajuns iar magraon in Bucuresti.Ce nu sti sau nu vreti sa spuneti.La carcima ,cand se sarbatorea victoria matelotului,acesta a anuntat gasca pedeleprista ca va aplica referendumul.La care Videanu,cu paharul in mana i-a spus textual-Traiane ,te mananca-n cur….Vezi ca te dam urgent afara .Si nu s-a mai aplicat nici un referendum.Stiti ca in conformitate cu Legea electorala si Recesamantul populatiei stabile din Romania orice alegere de parlament este ILEGALA perfect….Nu stiti si nici nu va intereseaza.Ati vazut pe careva partid sa aiba in program aducerea numarului de spagari parlamentari la legea mentionata,la redimensionarea circumscriptiilor electorale…Cu stima si respect,Oncioiu Gh.
Nu ar fi mai simplu sa desenam pe harta Romaniei 300 de circumscriptii electorale si alegerile sa fie ununominale in doua tururi?
Sau si mai simplu- trasi din urna ca la 6/49.Si asa sunt nemernici si tampiti, numai spun ca au si diverse boli pe persoana fizica dar si psihica.