Home / Editorial / Nici cînd împlinește o sută de ani porcul nu se preschimbă într-o crizantemă

Nici cînd împlinește o sută de ani porcul nu se preschimbă într-o crizantemă

Luînd numai cîte un an din viața celor pe care i-a băgat în pămînt înainte de termen, domnul Ionescu Quintus pare sortit să trăiască 183 de primăveri, căci 183 de note informative conține dosarul de turnător al președintelui de onoare liberal.

Celebrul vers al poetului american Carl Sandburg “Au murit bizonii, au murit și cei ce au văzut bizonii” intră în contradicție cu destinul avocatului din Ploiești, care, viețuind într-o suavă armonie cu bizonii Securității, cărora, ca un adevărat dealer, le-a livrat iarbă proaspătă, nu-și mai amintește acum că i-a scărpinat între coarne.

Au murit și prietenii turnați, au murit și securiștii care i-au anchetat, numai bătrînul ciripitor supraviețuiește propriilor sale păcate, spre fericirea de-a dreptul oligofrenă a lui Klaus Iohannis, care zilele trecute i-a proptit în piept “Steaua României” cu grad de ofițer.

Profanarea celui mai strălucitor simbol național de către chiar președintele țării nu-și găsește scuza ignoranței, atîta vreme cît unul dintre consilierii săi, Andrei Muraru, fost președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, știe în ce hazna s-a scăldat domnul Quintus, iar la ceremonia de la Cotroceni a chibițat chiar Dinu Zamfirescu, președinte de onoare al aceluiași institut, ba încă și membru al CNSAS.

Performanța avocatului, care prin însăși natura meseriei era menit a-și salva clienții de pîrnaie, e mirobolantă, căci domnul Quintus mai mult a băgat la mititica decît a scos – lucru atît de bine făcut încît nu l-a lăsat indiferent pe Klaus Iohannis.

Epigramistul nu a abordat doar genul minor, dîndu-i în gît pe colegii de cenaclu, ci a ajuns la performanța majoră de a călca în picioare moaștele sfinte măcinate în temnițele comuniste ale poetului Vasile Voiculescu, asmuțind organele asupra fiului său Andrei. Așa a traversat marele poet apele Stixului, încercînd să-și smulgă copilul din ghearele liliacului de peșteră cu robă de avocat.

În 1997, Ticu Dumitrescu era să paralizeze de furie cînd Ionescu Quintus a propus, nitam-nisam, ca definiția de colaborator al Securității să se întrupeze numai dacă în dosar există un angajament olograf. Chichirezul acestei stranii propuneri s-a vădit mai tîrziu. Exact ca în cînticelul de mahala “Am cartofi, dar n-am ulei”, CNSAS avea la dispoziție un metru cub de turnătorii marca Quintus, dar angajament – ioc! După cîțiva ani, cînd în microfilmele livrate cu întîrziere de SRI au apărut nu unul, ci trei angajamente semnate de împricinat, pe mapa anexă s-a descoperit și urma de lamă cu care băieții răzuiseră ștampila ce indica existența microfilmelor buclucașe. Cu o mică ștersătură, securiștii care mulseseră un avocat la Ploiești au muls mai tîrziu la București, ca proaspeți angajați ai SRI, un ditamai ministru al Justiției lui Ion Iliescu.

Narcisul ce se oglindise cu drag în fîntîna Securității își multiplicase sinele prin sciziparitate, semnînd notele informative, în 1959, cu numele de cod Radu, în 1967, cu numele Marcel, iar din 1971 pînă în 1989, cînd povestea de amor încă nu se încheiase, cu numele Filip. Pentru faptele sale de arme în compania celor trei pseudonime căzute la datorie în tranșeele comunismului, Ionescu Quintus a fost uns general în rezervă cînd capitalismul tocmai dădea în pîrg.

Să revenim însă la oile CNSAS-ului.
Dacă baciul Gheorghe Onișoru nu s-ar fi rostogolit ca un dovlecel la picioarele bătrînului găinar liberal, invitîndu-l politicos la audiere prin telefon, nu cum ar fi fost normal, printr-o hîrtie parafată la secretariat, sentința de poliție politică publicată în Monitorul Oficial ar fi fost bătută în cuie. Așa însă, cu ajutorul unui chițibuș avocățesc, Quintus a chemat Colegiul CNSAS la Tribunalul din Ploiești, unde amicii săi n-au catadicsit a-și vîrî nasul în dosarul de informator dovedit și printr-o expertiză grafologică, ignorînd fondul și gîdilînd numai pîrlitul viciu de procedură. Așa a cîștigat Quintus procesul cu femeia de serviciu a CNSAS, care a întîrziat să depună la Poștă scrisorica cu invitația la dans.

Acum, hoțul care a furat ouăle de sub cloșcă strigă în piața publică, fără pic de jenă, că, fiind clocite, omleta din care s-a înfruptat nu e valabilă. Or, dacă societatea noastră civilă care, aflată în febra căutării unor repere morale, n-a suportat să înghită bombonica lui Dragnea, va înghiți acum gălușca lui Iohannis fără a o regurgita, putem afirma că are într-adevăr un stomac extrem de rezistent.

(148 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Ce sorici are mosul asta…
    Intelegem, insa, din ce in ce mai putin comportamentul presedintelui.

  2. Iarba rea nu piere…

  3. Marea masă de tineri anticomunişti de azı nu știu și nici nu le pasă de cine și ce e MIQ.
    Lor li s-a arătat ”roșul” într-o singură direcție.. ce-i aburiți voi acum??

    Președintele vâslește pe valul ignoranței de clasă mijlocie,
    Iar sicofanții cu pana moale jubilează..

  4. Ce vā mirati atâta? Nu v-au zis-o de la început, recte de prin ’90 cā “la vremuri noi, tot noi?”

  5. […] Nici cînd împlinește o sută de ani porcul nu se preschimbă într-o crizantemă […]

  6. Din cauza acestei mocirle a imoralității suntem în pandemie de galbinare. Mulțumesc, Dinescu!

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.