De când am devenit conștient că trăiesc într-o țară de „speciali”, nicio secundă nu mi-a trecut prin minte că drona căzută la Galați ar fi vreo nenorocire. Dimpotrivă! Ce șansă, ce bucurie, soarta i-a oferit României cea mai generoasă ofertă, un show divin regizat de Doamne-Doamne și produs de păcătosul Putin, menit anume să-i pună în valoare, în sfârșit, pe specialii României.
De ani de zile plătim abonamentul ca ei să fie speciali, salarii cât bugetul unui spital, pensii cât electrificarea unui sat, imunități cât Casa Poporului. Iar acum drona, drăguța de ea, le oferă, în sfârșit, măreața ocazie de a fi unici de speciali, martiri, precum în cer, așa și pe pământ, exact cum și-au dorit dintotdeauna. Abia acum vom afla, noi, populimea, dacă sunt cu adevărat altă specie, dacă, la nevoie, sunt gata să moară primii ori, ca de obicei, doar să ne facă pe noi martirii lor. Că ăștia așa sunt, noi încasăm eternitatea și ei banii. Nouă ne rămâne onoarea, lor doar onorariul! Noi ne alegem cu cerul înstelat deasupra noastră, ei cu pământul gata parcelat dedesubt.
Sunt convins că și sufletele astea moarte așteptau drona cu sufletul la gură. Doar printr-un război își pot legitima cu adevărat statutul, doar sub schije își pot arăta puterile acelea speciale, viețile acelea în plus, piepturile acelea de aramă pe care ni le tot invocă. Săracii, atâta au răbdat la coadă la privilegii fără ocazia de a le și merita, și uite că le-a picat din cer, la propriu, o pleașcă. Bată-vă șansa dronei să vă bată! Eu unul pe ei pariez, de data asta sigur vor ieși în prima linie. E scadența lor, războiul e singurul audit care nu se poate clasa. La arme, speciali! La sinecuri înainte! Vouă vi se cuvine cel mai înalt privilegiu, să vă jertfiți primii, pentru patria care v-a îngrășat. Noi vă ținem locul la coadă.
Ei? Tăcere? Unde sunteți, măh? Brusc, talentele speciale v-au amuțit la intrarea în tranșee, au devenit tăcute și modeste, la fel ca voi. Prima linie pe care o țineți e cea de la buncărul care vă protejează, singurul front pe care nu-l cedați e cel al privilegiilor. Va să zică eroismul nu vă servește la nimic, tot nouă, populimii, ne-ați rezervat acest privilegiu?
Și de-abia aici intră în scenă singurul funcționar cu adevărat incoruptibil din administrația română, moartea! Drăguța de ea, cu coasa în loc de ștampilă. Nu cere adeverință de venit, nu recunoaște gradul, nu știe ce-i ăla dosar clasat. La ghișeul ei nu există pile, listă de priorități sau pensie specială, se intră strict în ordinea sosirii. În fața coasei, specialul și omul de rând ajung, în sfârșit, cu exact același trup, același număr de ordine. Poate că e singura egalitate naturală pe care țara asta n-a apucat să o măsluiască.
Doar că nici ea nu ne face egali de tot. Pe noi ne curăță ieftin, mai o labă de urs peste obraz, mai o dronă de rus în creștet. Pe ei nu-i ajunge nici fiara, nici rusul, o singură dronă nu le distruge decât cămara, iar pentru palatele în care locuiesc ar trebui trimis tot stocul căzut la Galați. Și chiar morți, tot speciali rămân, pe cetățean îl îngropi cu o cruce de lemn pe care scrie „mort ca un fraier”, pe special cu funeralii de stat, gardă de onoare, parcelă cu vedere la aleea principală și un minut de reculegere în plen. Același hoit, două Românii, una plânsă, una decorată, în timp ce una îngroapă un om, cealaltă decorează o impostură. Căci ăștia sunt maeștri ai înmormântării, nu ai frontului, îți fac coroane cu trandafiri fără număr și-ți transformă îngropăciunea în cel mai reușit spectacol al carierei, unul cu adevărat divin, doar că de data asta cu tine în rolul principal.
De-aia rămânem cu o singură soluție patriotică: decât să lovească oameni nevinovați și blocuri la întâmplare, poate că o soluție ar fi specialii și palatele lor, mai în centru, acolo e una dintre cele mai mari clădiri din lume, cu mii de încăperi, care a costat cât un război și care nu apără pe nimeni de nimic. Dacă tot rătăcesc dronele pe la noi, n-ar strica o vorbă, discret, pe la Moscova: gospodin Putin, pajalusta, ținta corectă nu e blocul din Galați, ci clădirea-mamut din Capitală, așa că mai încearcă. Ne-ai face un bine pe care de decenii nu reușim să ni-l facem singuri, am încercat și cu mineri, și cu alegeri, și tot nu ne-a ieșit. Reforma cu drona ar fi o premieră chiar și pentru România!
Cât despre noi, pariul meu rămâne pe ei. E singurul care nu se pierde niciodată în țara asta, specialii rămân speciali și morți, noi rămânem populime și morți, și vii.
Bată-vă șansa dronei să vă bată, de speciali!
15 vizualizări
