Tace „eminenţa cenuşie“. De fapt, politic, Băsescu, criza şi timpul i-au accelerat expirarea.
Chiar şi acum, locomotivă veche, intrigă prezentul. Adică oameni mici se-ncurcă în intrigi cu el.
Recapitulare. Omul comunismului „în zbor“ cu o picătură de disidenţă în sînge. Format, marcat de teoriile socialiste. Revoluţia l-a făcut om. Bănuit că a venit cu o conjuraţie, a fost scos în decor tot printr-o conjuraţie. După multe mandate. În ambele cazuri, „coapte“ de oameni de încredere.
Ce se vede aşa, la suprafaţă, prin creierul lui Ion Iliescu? Teoriile s-au dus dracului, „demascate“ de oportunism şi inutilitate. „Schizofrenia“ dintre gena anilor trăiţi ce-l ţine în viaţă şi „sacoşa de plastic“ încărcată alandala, fără sistem, de după Revoluţie nu se vindecă. Omul locuieşte la o adresă poştală precisă, dar carnea şi oasele sînt lovite de timp, mintea e ştampilată de comunism. E om, da, şi e omenos, şi e plin de omenie. A rămas cu o teorie a omenescului în care numai dracul socialist îşi bagă mereu coada şi-i dă preşedintelui o raţiune.
Mintea lui supusă unui microscop pare un teritoriu plin de abandonuri cu de-a sila. Un spaţiu pentru piloţi de încercare. Rîpe, văgăuni, zone adînc marcate de derapaje, horror temeinic, pustiu selenar. Nu se mai leagă meandrele concretului, ci doar „consideraţiuni generale“. Nici o formă de viaţă viabilă nu poate creşte aici. Ah, da, limbă de lemn, oh, da, căpitani ai minciunilor, aşi ai manipulărilor, piar al vestitului „sărăc şi cinstit“, sigur, da. Fac rîie în jurul lui. Şi asta-l ţine-n viaţă.
Înăuntru este siamez cu o cutie a Pandorei. Cu secrete şi vinovaţi. Nu fiţi fericiţi, cînd „s-o sparge“ mintea de remuşcare şi vîrstă n-om afla nimic. Doar arhivele şi-or sparge căpăţînile să spună adevărul.
