Unde: Dacă ai drum prin ţară sau vreo cumetrie prin zonă: în Timişoara, pe strada V.V. Delamarina, nr. 1, la doar o aruncătură de băţ de fiţele din Piaţa Unirii. Un club aerisit, care arată fix ca o combinaţie între Control şi Atelierul Mecanic. Cu singura diferenţă că lipsesc hipsterii. Paradoxal, pentru că locul are accente steampunk, tapet William Morris (designer asociat mişcării Art & Craft) şi picturi semnate de Dan Toma.
Cine: S-a stabilit, Al’kimia nu e genul de loc în care să te împiedici de piţipoance sau italieni în pantaloni de stofă, care-ţi susură tandru în ureche „Ciao!“. În schimb, în serile fără concerte te poţi pierde printre oameni normali, la 30 de ani, aşa cum doar în provincie se mai fac. Puştanii de 19 ani dau năvală, fireşte, la cîntări live şi DJ set-uri. N-a murit nimeni din atît!
Cît: O bere cehească, la draft, 6,50 lei, un shot de Jägermeister costă 8 lei, iar unul de tequila gold e doar 8 lei. Suficient de ieftin încît să te pui în cap doar din alocaţia copiilor.
Muzică: În general, alternative indie rock, electronică şi un strop de DnB. Mergeţi pe mîna DJ-ilor, barmanul Mihai şi corporatisul Mihu, după al căror playlist te trezeşti cu febră musculară. Dacă eşti genul care vrea să încerce chestii noi, poţi da o fugă pe Popa Şapcă, la nr. 7, unde mai ţine concerte formaţia penitenciarului, PS 7.
W.C.: Ţinînd cont de faptul că am ajuns la budă după două beri şi trei tequila, nu îmi amintesc mare lucru. Dar bag mîna în foc că, a doua zi, tălpile Converşilor erau extrem de curate.
