B.U.G. Mafia este, la sfîrşitul anilor 2000, un concept confuz. Cei trei membri ai trupei care a rămas în istorie pe zidurile din beton ale blocurilor comuniste (şi care astăzi sunt şterse odată cu reabilitarea termică) arată bizar într-o perioadă cînt hip-hopul românesc a devenit al clasei de mijloc. Tataee, Caddy şi Uzzi n-au făcut niciodată acel pas înainte. Borfaşii lor tind să plece din cartiere şi ajung fie în Spania, fie în Centrul Vechi. Nu mai face nimeni pe durul, ci pe cool-ul.
Iar B.U.G. Mafia nu acceptă această realitate nici în ziua de azi, cînd flow-ul te face să gândeşti, nu să dai cu pumnul. Asta nu înseamnă că e bine aşa. Rapperii noştri soft (Paraziţii, Raku şi alţi cîţiva ies din discuţie) te aduc, mai degrabă, în pragul umilinţei şi, inconştient, te fac să stai la locul tău. B.U.G. Mafia nu a fost niciodată genul ăsta de trupă – pumnii lor minte nu are. Deci ne încordăm şi noi mai cu talent?
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Guess Who – Tot mai sus. Deja la al doilea album, Guess Who a intrat pe făraşul comercial după colaborarea cu Marius Moga. Dar rămîne acelaşi băiat util, dacă ştii ce să faci cu el.
2. 9th Wonder – The Wonder Years. Dacă ai peste 30 de ani şi eşti epuizat, deci din clasa de mijloc, atunci, după Guess Who, Spike sau Puya, s-ar putea să înţelegi şi limba vorbită de Patrick Douthit.
3. Childish Gambino – Camp. Donald Glover nu-şi găseşte nici el locul, la fel ca toţi cei de mai sus, iar albumul acesta este amuzant pe alocuri şi sunt aproape gata să cred că puştiul va ajunge undeva.
