După vulcanul Eyjafjallajökull, Björk este a doua cea mai cunoscută erupţie islandeză, care se întîmplă, neregulat, o dată la cîţiva ani. De data asta, mobilizarea atinge cote alarmante, lava aparentei virgine arzînd tot ce înseamnă Internet, print şi TV. Asta pentru că Biophilia, noul ei album, la care a muncit trei ani de zile, este considerat o revoluţie în industria muzicală, prin faptul că fiecare piesă este lansată ca o individualitate pe gadget-urile răsposatului Apple. Sigur, individualitate poate că este mult spus – fiecare piesă are propriul ei clip, cam asta e şmecheria.
Acestea sînt un fel de National Geographic Gone Avantgarde Wild, dacă mă pot exprima astfel. Trecînd peste partea de fiţă multimedia, pe care, personal, nu o consider nici un fel de revoluţie, Biophilia este mai ascultabil decît Vespertine (2001) – moment în care pe mine Björk m-a pierdut – şi o experienţă interesantă. E de-ajuns să luăm seama că bobina Tesla este un instrument pe acest album*…
* Björk, Biophilia, One Little Indian, octombrie 2011.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Planningtorock – W. Una dintre cele mai interesante figuri ale ultimilor ani, artista multimedia Janine Rostron are un timbru vocal aparte şi un al doilea album remarcabil.
2. Radiohead – The King of Limbs. Björk-ul masculin, albumul lui Thom Yorke & Co. intră în aceeaşi supă a materialelor conceptuale. Deşi nu se ridică la nivelul celor de mai sus.
3. Ólöf Arnalds – Innundir skinni. Albumul este lansat în 2010, iar Olof este şi ea din Islanda. Încercaţi neapărat o ascultare, pe una dintre piese cîntă şi inculpata din acest număr… Mult mai oportun.
