Elena a vîndut-o pe Mamaia la preţ de piţipoancă

Hotelul Mamaia, de 5 stele, a fost vîndut cu 2,5 milioane de euro. Asta poate fi o ştire. Sau poate fi o faptă prevăzută în Codul Penal. Ia să vedem: un palat cu 16 camere duble, 7 apartamente cu 3 camere şi unul cu 4 camere (total 66 de locuri), cu un restaurant gigant, bar, terasă, spa full options (masaj, jacuzzi, saună, tratamente de înfrumuseţare, kinetoterapie, fitness), săli de conferinţă, salon de coafură, plus un teren de 2.248 m2 şi parcare – totul la preţul unei vile în buricul Constanţei, nu e rău deloc. 

Hotel Mamaia e fostul sediu al comandamentului sovietic din anii ’50 care, prin anii ’70, a fost redestinat de comuniştii noştri turismului nomenclaturist. Înainte se chema Hotel Bucureşti, dar după ce a trecut la Ministerul Turismului a fost rebotezat Mamaia. Prin urmare, de vîndut, l-a vîndut Elena Udrea. Vînzarea s-a făcut abia după ce, la cinci licitaţii anterioare, nu s-a prezentat nimeni, fiindcă aşa a fost făcut caietul de sarcini. Preţul a scăzut, potrivit legii, de fiecare dată. Cînd tranzacţia s-a copt, Silviu Iordache, din Bucureşti, a dat 2,48 milioane de euro.

Ca să aveţi o idee, numai renovarea hotelului, săvîrşită în urmă cu trei ani, a costat 5 milioane de euro. Şi chiar dacă, din alea 5 milioane, 2 s-au dus direct în buzunare necuvenite, restul de 3 se văd. Hotelul geme de marmură, e îngropat în lambriuri, sufocat de stucaturi aurite, burduşit cu candelabre somptuoase, tolănit în mochete pufoase, încrustat cu oglinzi imense şi termopane scumpe. În restaurantul susţinut de arcade somptuoase te simţi în Havana regimului Batista, cînd înfloreau cazinourile şi decadenţa mafiei din Miami. Pe banii statului, luxul a fost aruncat cu lopata, ca şi cînd ar fi fost destinat cuiva anume. Cine e, deci, Silviu Iordache? – veţi întreba. Ei bine, de data asta a fost ales cu grijă. Nu e nici prieten cu Petrache şi nici tovarăş cu Cocoş. Ar fi bătut iar la ochi.