Ăsta-i Orban. Celălalt. Durul. Ministrul Afacerilor Europene.
Reporter: Aveţi suflet?
Leonard Orban: Ha-ha-ha-ha-ha. Într-adevăr, o întrebare dificilă. Am suflet.
Rep.: Cum simţiţi?
L.O.: Intuiesc, nu simt.
Rep.: Lunganul fără suflet merge drept înainte, n-are frate, n-are lacrimă.
L.O.: Da, o ţin înainte, ţin o linie fiindcă e o linie de interes pentru toată lumea.
Rep.: Incolor, nu lăsaţi urme. Nu sînteţi al dracului.
L.O.: Las urme adînci unde lucrez.
Rep.: Slăbănog, cocoşat, lungan.
L.O.: Bun. M-aţi făcut lungan, slăbănog… foarte înalt nu eram eu. Am pierdut 5 centimetri, din cauza unei boli. Spondilită. Comparativ cu cei ce au aceeaşi afecţiune, am o poziţie acceptabilă, poziţie obţinută prin numeroase exerciţii fizice zi de zi, ani de zile. Şi ce mi-aţi spus: că sînt slab? Aşa sînt eu.
Rep.: Sînteţi „capul plecat, sabia nu-l taie“.
L.O.: Nu-s genul. N-am ezitat niciodată să spun ceea ce aveam de spus. Sigur: politicos, diplomatic. Chiar dacă n-am fost plăcut. Am fost comisar la Bruxelles. N-am văzut nici o clipă o lume ca la Bucureşti. Acolo se spunea lucrurilor pe nume, miza era mult mai mare, infinit mai mare, dar n-am văzut niciunde spectacol politic ca la Bucureşti. Eu aşa sînt făcut. Iar experienţa de la Bruxelles mi-a consolidat felul de a fi. Nu mi se pare normal să mă cert. Nu ştiu să mă cert.
Rep.: Ce-aveţi în cap?
L.O.: Ha-ha-ha-ha-ha. Multe. Eu ţin două pălării. Afacerile Europene, de care nici nu se discută în România. Problemă destul de gravă, fiindcă vocea noastră se aude cu dificultate la masa deciziilor europene. Ceea ce nu este normal. Şi gestionarea fondurilor europene. Ziua şi noaptea mă preocupă modalităţile de a atrage fondurile europene, unde mai sînt foarte multe de făcut.
Rep.: Vă gîndiţi cum să minţiţi mai bine.
L.O.: Nu, nu. Eu niciodată nu promit fără acoperire. Nu mint. Cînd sînt într-o situaţie dificilă, prefer să nu vorbesc.
Rep.: Cum mint guvernanţii?
L.O.: Nu cred că mint. Cred mai degrabă că e o proastă administrare a acestei probleme.
Rep.: Aveţi firmă?
L.O.: Nu. Alung orice suspiciune în privinţa asta. Sînt mai curat decît lacrima.
Rep.: Vindeţi-mi un pont: să-mi trag un post, în care să nu muncesc prea mult.
L.O.: Greu. Căutaţi ceva ce se cere pe piaţă. Eu am terminat ingineria auto şi ştiu că e nevoie de ingineri buni. Şi e nevoie de creşterea competitivităţii economice.
Rep.: Ca inginer auto, mai ştiţi cum se schimbă lanţul la frîne?
L.O.: Ha-ha-ha-ha.
Rep.: Nu ştiţi?
L.O.: Am terminat facultatea în 1986. Am lucrat la o întreprindere de tractoare.
Rep.: Are frîna lanţ?
L.O.: Acum vă dau un exemplu de cum ar trebui să fie pregătite personalităţile ca să răspundă la anumite întrebări, la care n-au răspuns sau ezită.
Rep.: De ce nu-mi spuneţi: are frîna lanţ?
L.O.: Frîna are lanţ sau nu? Ce frumos, ce frumos!
