Ca într-un film prost de la apogeul carierei lui Gérard Depardieu, m-am proiectat ani la rînd într-un mic bistro din Paris, plin de fum, înconjurată de bătrînei care dansează la sentiment, la un concert Salvatore Adamo. Cînd mi-am dat seama că mi-e imposibil să îmi îndeplinesc visul pentru că fumatul în cîrciumi a fost interzis în Franţa, iar musiu Adamo nu mai e de mult un cîntăreţ care s-o facă pe lăutarul pe la mese, mi-am somat prietenul să mă surprindă cu un bilet la concertul din România.
Care a fost sîmbătă, 10 decembrie, la Sala Palatului, spre marea bucurie a adulţilor trecuţi de 60 de ani, care mai ies din casă doar ca să încaseze pensia. Cel de-al doilea concert al lui Salvatore Adamo în România (primul a fost în 1972) a început timid cu C’est ma vie, ca să continue furtunos cu aplauze şi două ore şi cincisprezece minute de muzică, fără pauză, care a uns pacemaker-urile spectatorilor. În sală am zărit mămăiţe care se legănau nostalgic, doamne la 40-50 de ani care îşi agitau mîinile în aer, italieni care se scobeau în dinţi, pe Radu Groza transpirînd ca Gabriel Cotabiţă şi cîţiva nepoţei care se chinuiau să facă poze. Ce mai, un succes total.
Cît despre Adamo, s-a agitat în aşa hal încît am crezut că cel de-al doilea bypass o să îl facă la Bucureşti. Staţi liniştiţi, alături de cei opt instrumentişti de pe scenă a cîntat şi hiturile şaizeciste Inch’Allah şi Tombe la neige, spre marele deliciu al doamnelor de modă veche din sală, care i-au adus flori în vreo şase rînduri. Concertul s-a încheiat cu un bis de 15 minute, în urma căruia am ieşit afară, să număr ambulanţele. Culmea, nu era nici una. Ce ţi-e şi cu bătrînii ăştia, leşină doar cînd văd carne.







O recenzie de un prost gust perfect. Nu stiu cine este aceasta Simona Radoi dar to ce face este sa insulte gratuit – cantaretul, spectatorii, etc. Si dece? Doar pentru ca sunt in varsta. Tragedia este ca dansa nici nu pare a-si da seama ca o face fara haz. Trist
Mie mi-a placut. Foarte haios!!
Nu cred ca este corect ca sa jignim artisti care nu-i gustam, mai ales cand este complet gratuit. De asemenea tin sa ii amintesc distinsei domnisoare, autoare a acestui articol ca oamenii trecuti de 60 de ani sunt inca activi in Romania conform ultimei hotarari a liderilor politici. Ma abtin la a o critica pentru calitatea recenziei caci, ce sa ii faci, asta e nivelul gazetariei din Romania. Dar sunt de acord intr-o privinta…da, Salvatore Adamo, acest „batranel” care nu face altceva decat sa cante live, nu inseamna Lady Gaga, Andreea Banica sau alti „zei muzicali” moderni deci e normal sa nu fie pe gustul domnisoarei redactor, asa cum probabil nici Gérard Depardieu nu se aseamana cu Lucian Viziru sau Adela Popescu care sunt, evident, monstrii sacri al cinematografiei romanesti. In final, desi nu am nici 60 de ani, nici peacemaker, ma intorc la cd-ul meu cu Adamo caci „Tombe la neige”… Trist ca pe langa faptul ca cei de la putere isi bat joc de noi zilnic, iata ca si media face exact acelasi lucru jignindu-ne parintii, bunicii…