Moartea ne face mai buni, mai generoşi, mai deontologi

Îmi propusesem, la modul decent, să nu mai scriu nici un rînd despre moartea celei care a fost Mălina Olinescu, vocea inconfundabilă a unei sinucideri. Dar Dana Mladin, un profesionist desăvîrşit, m-a convins că greşesc. „Moartea ca spectacol media“ e titlul unui sensibil editorial pe care fosta colegă a răposatei de la Şcoala vedetelor l-a semnat duminică, 18 decembrie, în Jurnalul naţional.

Textul începe promiţător, ca o spovedanie − „Ca jurnalişti am învăţat să vindem orice“. Continuă îngrijorător, cu un diagnostic profesional − „Durerea e de nedescris!“. Şi se termină umoral, ca telenovela Narcisa sălbatică de la Antena 1 − „Plec din cimitir şi îmi doresc un singur lucru de la mine, de la cei de lîngă mine, de la cei care au stat cu bocancii plini de noroi pe mormintele unor oameni, de la cei care s-au îngrămădit să fotografieze şi să filmeze: DECENŢĂ.“

Dana Mladin are dreptate să condamne perversa fascinaţie a presei pentru subiectele morbide (demers premonitoriu, deci pe undeva masochist). Am verificat: în perioada 12-19 decembrie, Cancan a publicat 101 (o sută unu) ştiri despre moartea solistei. Şi 99% din ele erau scrise cu bocancii ăia plini de noroi. De remarcat că, ­înainte de nefericitul eveniment, tabloidul în cauză publicase doar trei articole despre Mălina (toate trei, evident, pe tema divorţului din 2007). În aceeaşi perioadă, Libertatea a emis 69 de articole post-sinucidere (faţă de unul singur înainte, despre cum face Mălina show de cabaret). Iar Click! − 50 (şi zero barat ştiri antume). Precizez că cifrele sînt nete, fără TVA, aşa cum rezultă ele din arhivele online ale publicaţiilor în cauză. 

În plus, Dana Mladin are perfectă dreptate să-şi porcăiască colegii de la Antena 1 la modul pervers, în Jurnalul naţional. Pe 14 decembrie, Acces direct (emisiunea prezentată de buna ei prietenă din concediu, Simona Gherghe) lansa, în prezenţa lui Călin Geambaşu, o ipoteză tulburătoare: „A bătut-o iubitul Sebi înainte să se omoare?“. A bătut-o cu bocancul? − aş îndrăzni să adaug, fără a întina cu ceva memoria artistei. Asta după ce, cu o zi înainte, o amică a Mălinei a vorbit, pe larg, despre relaţiile amoroase ale răposatei. Şi cu 24 de ore înainte de „ipoteza şoc în cazul morţii Mălinei Olinescu“: rudele şi prietenii susţin, brusc, că n-a fost sinucidere, ci accident. Tot în seria accidentelor nefericite aş înclude şi actuala poziţie de conducere a Danei Mladin, deontologul nefiinţei: producător general la Antena 1 (în locul Irinei Radu, care e puţin bolnavă). De ce nefericit? Pentru că pare un job inutil, decorativ şi chiar mai stupid decît sinuciderea însăşi, de vreme ce domnişoara Mladin nu reuşeşte să-şi convingă subalternii şi colaboratorii să se descalţe de bocanci înainte de a intra, în direct, în viaţa unei moarte.