Mihai Radu vs Simona Tache

Dacă nu ar exista femeile, toate sărbătorile ar fi la fel

În adîncul sufletului ei, orice femeie crede în Moş Crăciun, în Sfîntul Valentin, în iepuraşul de Paşte, în nenea Dragobete, în vîsc. 

Toate aceste sărbători se deosebesc între ele doar pentru că există femei. Într-o lume a bărbaţilor ar fi o singură sărbătoare: Băuta. Iepuraşul de Paşte ar fi chelner, iar Moş Crăciun ospătar. 

Că e ziua unui prieten, că e Crăciunul, că e Anul Nou sau Ziua Naţională, pentru un bărbat e acelaşi drac. Dragostea de sărbători, pentru el, trece prin ficat.

Ei bine, femeia, orice ar zice, se lasă pătrunsă de spiritul iepuraşului, de cadouaşe, de gingălbeluri, de tot ce e mirific şi nu există.

Cînd se apropie o sărbătoare, ea începe uşor-uşor să vibreze, să trepideze. Dacă opreşti televizorul şi robotul de bucătărie, ai să auzi un zumzet: e sufletul ei aşteptînd cadoul şi comedia romantică cu Ashton Kutcher. 

Tot ce vrea bărbatul înainte de sărbători e odihnă. Asta pentru că urmează să bea, să fumeze, să urle, să-şi piardă portofelul şi să nu-şi mai amintească adresa la care stă. Ei bine, nu prea poate să se odihnească, pentru că are de luat cadou. Şi nu orice cadou, ci unul care s-o surprindă pe ea. Iar ea e cel mai surprinsă de un cadou pe care ţi l-a repetat de atîtea ori în cursul anului, încît, şi dacă ai fi Igaş sau Botiş, tot te-ai prinde despre ce e vorba. Şi mergi prin magazine, te freci de vînătorii de reduceri, stai la cozi interminabile… 

Cea mai mare greşeală din partea ta, cînd te întreabă ce cadou vrei, e să spui Nimic. Pentru că nu are de unde să cumpere aşa ceva, organizează pentru tine o şedinţă de shopping, ca să-ţi alegi ce vrei. Adică alte 24 de ore din magazin în magazin, de unde tu pleci cu o pereche de boxeri cu Superman, iar ea cu zece plase de nimicuri.

Sărbătorile au fost inventate de femei

Dacă nu ar exista femei, bărbaţii ar cunoaşte, dintre bucuriile vieţii, una singură: alcoolul. Ar trăi o viaţă scurtă şi plictisitoare, adoptând poziţia bipedă doar la ocazii. Ar fi „poziţia aia bună, pentru mers la biserică, la operă şi la teatru“.

Dacă nu ar fi cineva care să-i ţină la curent cu succesiunea datinilor şi a anotimpurilor, bărbaţii l-ar tăia în decembrie pe iepuraş şi l-ar face tobă şi cârnaţi, iar de Paşti ar dori să ciocnească porcul, după ce, în prealabil, l-au vopsit în roşu. Îi şi văd, doi câte doi, călare pe câte-un godac şi alergând ca psihopaţii, în zbierete de turnir, ca să izbească purceii cap în cap. 

Sărbătorile au fost inventate de fe­mei (şi asociate cu ideea de „familie“!!) din două motive: 1) ca să mai vină şi bărbaţii pe-acasă, să-şi cunoască familia şi 2) ca să şi mănânce ceva, după ce juma’ de an au băut pe stomacul gol. 

Nu în ultimul rând, dacă nu ar exista sexul frumos şi slab, sexul urât şi puternic ar muri cu certitudinea că „cadou“ e un ou mai mare, de negru.

Bărbatul poate fi uşor convins să îţi facă un cadou. Nu trebuie decât să-l ameninţi că, dacă nu îţi ia ceva frumos: a) te culci cu instalatorul; b) îi omori copiii şi, după aia, te sinucizi; c) (cel mai grav!) nu-l mai laşi să iasă la bere cu băieţii. 

Pe urmă, tot ce-ţi mai rămâne de făcut e să-l împiedici să-ţi cumpere râme pentru pescuit, spray de curăţat mucegaiul de pe pereţi sau adidaşi cu crampoane. Pentru asta nu trebuie decât să-i repeţi de trei ori pe zi ce cadou vrei, cum arată, cât costă şi adresa de unde trebuie să-l cumpere. S-ar putea să nu-l nimerească din primul an, dar, la un moment dat, tot o să vină surpriza.