Istoric. Le „are” cu Marea Neagră și medievalismul românesc. Știe mai multe de atît. A lansat cartea Marea cea mare. O istorie umană a Mediteranei, apărută la Humanitas.
Reporter: De ce noi, românii, n-am făcut din Marea Neagră o Mare Mediterană?
Ștefan Andreescu: La un moment dat, mai exact timp de vreo două secole, datorită coloniștilor genovezi și venețieni, Marea Neagră era „Marea cea Mare” (Mar Maggiore) și nu Mediterana. Ea se găsea la capătul unei ramificații a „drumului mătăsii”, izvor de bogăție pentru navigatorii și negustorii veniți din Mediterana. Marea Neagră era, de pildă, atît de străbătută și cunoscută în veacul al XIII-lea, încît Marco Polo, în celebra lui scriere, spunea că nu mai vede necesitatea de a o descrie. Și el trecea direct mai departe, la ținuturile nord-pontice locuite de tătari… Punctele noastre de contact cu marea au fost Cetatea Albă, la limanul Nistrului, și Chilia la gurile Dunării. Și nu e puțin lucru să vezi că în cronica lui Grigore Ureche, un interpolator, Misail Călugărul, atribuia toate cetățile și fortificațiile mai importante ale Moldovei coloniștilor genovezi! Ca să nu mai spun că, ceva mai tîrziu, un staroste de Cernăuți susținea în fața unui călător, savantul iezuit Boscovich, că la Suceava ar fi văzut nu mai puțin de treizeci de biserici în ruină „pline de inscripții ale genovezilor”, precum și un castel, tot ruinat, în care încă mai exista o lespede cu stema Genovei sculptată. În consecință, prin Marea Neagră am fost și noi în legătură cu Mediterana, căci ea însăși nu este decît o continuare a celei din urmă. Iar în plan politic, trebuie spus că un Ștefan cel Mare a căutat să facă din Moldova o putere pontică. Pe lîngă „fațada maritimă” alcătuită din Chilia și Cetatea Albă, el a mai stăpînit castelui Lerici, la vărsarea Niprului, și, pentru un scurt răstimp, l-a impus în cetatea și principatul Mangop, din Crimeea, pe propriul său cumnat, Alexandru.
Rep.: Pe mare este ca pe pămînt? Cum obții gloria pe mare?
Ș.A.: Gloria pe mare o capeți ca și pe pămînt: prin devotament fără limite întru îndeplinirea misiunii primite sau, în cazuri excepționale, prin sacrificiul propriu pentru salvarea navei și a echipajului (a camarazilor). Sigur, există și comandanți mari de flote, cum a fost Andrea Doria la Lepanto sau amiralul Nelson la Tafalgar…
Rep.: Să trecem la pămînt. Care-s legile nescrise prin care poți fi omul timpului tău, precum domnii studiați de dvs., Țepeș, Ștefan, și să reziști și-n istoria românilor?
Ș.A.: Cîrmuitorii exemplari sînt cei născuți pentru asta. Ei „simt”, au instinctul faptelor mari, care să-i poarte spre sufletul supușilor și să-i propulseze în istorie. Amintirea lor rămîne vie peste secole, indiferent de „valurile” care le-au succedat.
Rep.: Unde vă place cel mai mult, ca om? Pe mare sau pe pămînt?
Ș.A.: Marea este pentru vis, pămîntul este pentru trai.
