Ţara pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă cîte-un boc, acum a stat. Piaţa s-a mai răzbunat pe guvern, dar tot grămadă-i pe-nserat. Nu e Udrea, dar e bine – şi Baconschi-i foarte bun. Ne-am mai liniştit acum, dar năvalnic vuiet vine de pe drum. Sînt studenţi, sînt şi suporteri, chiar şi babe vezi scandînd. Bugetari, oameni de rînd. Sub pancarte vezi reporteri înjurînd. Ba se răscolesc şi cîinii maidanezi, şi sar la ei. Sus pe garduri sînt femei. Urlă ca turbaţi bătrînii, parcă-s zmei.

„Ce-i pe drum atîta gură?“ – „Nu-i nimic, nişte şpăgari. I-asupresc pe bugetari. Ca să fie dictatură, pe cai mari.“ Unii-l iau pe Boc la ştangă, că e sluga Celui Beat. Îl trimit să bea pişat: „Du-te, bă, şi fă-te mangă la Palat!“

El degrabă-n jur chiteşte alt ministru jos să dea. Dar de cine să se ia? De Elena nu-ndrăzneşte, că-i belea! „Uită-te la ăsta, frate, cum se-agaţă el de post! Nu e mic cît e de prost. Şi-a găsit sub cinci mandate adăpost!“

Au un nod în gît piticii, uite-aşa, fără motiv. Se simt vinovaţi fictiv. Dar aici e mîna fricii de Beţiv. Pîn’ la urmă îşi adună vitejia din chiloţi: „Sîntem un partid de hoţi. Nu ne-o smulge vijelia chiar pe toţi!“ Şi tîrîş se-nfăţişează la piciorul Celui Chel. E puţin scăpat pe el, dar îndură şi bravează, copăcel. „Vrei să bei?“ – „Mersi, stăpîne, nu-ndrăznesc să deranjez. Mulţumesc, nici să fumez.“ – „Ia un fum de-aici, bătrîne. Mă distrez! Şi apoi, nu-i asta viaţă? Guvernarea merge şnur. Ce plăceri să-mi mai procur? Ne doare pe noi de Piaţă drept în cur. Opoziţia e moartă. Demonstranţii-n stradă gem. Eu de oameni nu mă tem. Vrea pulimea altă soartă? Hai să bem!“

Pare vesel Marinarul. Dar în suflet – numai scrum. „Ăsta m-a lăsat în drum. Îi dau una cu paharul. Chiar acum. Ce să fac? Anticipate? Şi unde-l îngrop pe Boc? Sau mai bine fac un joc? Să le comasăm pe toate, la un loc!“