Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Stela Giurgeanu: „O încercare de a scutura puțin praful care se depune peste un trecut nu foarte îndepărtat”

Zoom Stela Giurgeanu: „O încercare de a scutura puțin praful care se depune peste un trecut nu foarte îndepărtat”

Premiul UNITER pentru Timpul nebunilor. Comunismul – o trăire, o lecție atît de aproape nouă, încît nimeni nu o învață.

Reporter: Reporter ești, de unde teatru în venele tale?

Stela Giurgeanu: Din copilărie. Mergeam la teatru foarte des și ascultam discurile Electrecord pînă se toceau. Desenam, mîncam bomboane și învățam pe dinafară replicile actorilor. Iubeam piesele lui Goldoni, Hamlet îmi părea o poveste polițistă cu fantome, iar Molière mă îndemna să pictez contese și cavaleri.

Rep.: De cîte ori ai concurat, ce piese ți-au respins?

S.G.: La concursul UNITER particip de șase ani, deci am șase piese „pe rol”. Deși, într-adevăr, nu au cîștigat, țin foarte mult la ele, așa că… pot să le consider doar „necîștigătoare” și nu „respinse”?

Rep.: Ce-ai învățat din respingeri?

S.G.: Că îmi place foarte mult să alerg la maraton. Unde rareori cîștigi din prima, dar cursa în sine dă dependență.

Rep.: Nebunia ca formă de autism. De ce comunism?

S.G.: Cred că despre comunism nu s-a vorbit îndeajuns de mult, sau îndeajuns de lămuritor. Tinerii nu prea mai știu azi ce înseamnă un sistem totalitar, pe de o parte, pentru că nu-i mai interesează, și, pe de alta, pentru că nu cunosc îndeajuns de mult realitățile acestui sistem. Aici intervine și rolul meu de reporter, căci multe replici din piesă mi-au fost „servite” chiar de către adolescenți întîlniți în timpul reportajelor sau vox-urilor de prin licee. Vorbind cu ei, mi-am dat seama că foarte mulți nu au un punct de contrast suficient de clar la care să se poată raporta în învățarea valorilor democrației. Piesa este și o încercare de a scutura puțin praful care se depune peste un trecut nu foarte îndepărtat de noi. De altfel, personajul meu principal este o doamnă în vîrstă, fostă securistă, care povestește cu cea mai senină dezinvoltură despre toate crimele pe care le-a comis pe vremea ei, justificîndu-le, bineînțeles, pe toate. Și, ce mi se pare monstruos la acest personaj este că nu cere nici un moment clemență, ci, prin insinuări și demagogie, reușește chiar să redevină un lider pentru tineri.



Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

erbasu
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia