3, Doamne, şi Top 3 – Şpriţ şi cerşetor

Cerşitul pe mijloace de transport este cea mai grea ramură a cerşitului urban. E aglomeraţie, te freci de toţi nespălaţii, te mai calcă vreun nenorocit pe mînă (dacă, să spunem, n-ai picioare şi te tîrăşti pe jos), nu-ţi dă nimeni locul oricît de rău ţi-ar fi sau ai arăta.

Sînt Mihai şi sînt un consumator constant de 126, 122, tramvai 41 şi metrou. Altfel spus, trăiesc printre arşi, ciungi, ologi, nebuni, ţigani care se dau controlori şi nespălaţi. Aveţi vreodată pro­bleme cu un cerşetor din 41 (să zicem că vă cere taxă de protecţie pentru locul rezervat bătrînilor), apelaţi la mine cu toată încrederea. Sînt cel mai negru coşmar al lor.

1)Cerşetorul de tip Ion Cristoiu – Cel mai haios cerşetor întîlnit în zona noastră şi, probabil, în clima temperat-continentală este cerşetorul de tip Ion Cristoiu, denumit popular Ceşetorum bibliotecaris. Este, în cele mai multe cazuri, un mascul între două vîrste, îmbrăcat decent şi care cară după el nu un picior ca alţii sau vreun plod, ci o plasă cu acte. După ce se urcă şi se închid uşile, începe să scoată din pungă tot soiul de foi prin care atestă documentar bolile soţiei. Se văd nişte parafe de medic, cîteodată titluri mari de ziar (dacă a fost dat afară din casă), reţete pentru farmacie cu sume astronomice. E sobru, distant şi pare, cumva, fericit.

2)Cerşetorul de la Cenaclul „Flacăra“ – Este cel care cîntă „Rugă pentru părinţi“ şi, cîteodată, mai bagă la bis-uri cîte un „Luceafăr“. Sînt milioane de versiuni ale „Rugii pentru părinţi“, mai ceva ca la „Toma Alimoş“ sau „Corbul“ lui Poe. În cerşetorul absolvent de Cenaclu „Flacăra“ se duce însă o luptă drama­tică între dimensiunea sa culturală şi gîtlejul de manelist, moştenire, de cele mai multe ori, a speciei. „Enigmatici şi cuminţi / Terminîndu-şi rostul lor…“ sună, invariabil, „Haoleu, ­mînca-ţ-aş pula ta“. 

3)Cerşetorul de tip Zmărăn­des­cu – E tînăr, e plin de viaţă, rumen în obraji, arată mult mai bine decît tine, încît crezi că începe să urle între staţii doar ca să se laude. Are copii, are datorii şi nimeni nu vrea să-l angajeze. Dacă ţi-ar zice că n-are mîini şi picioare, n-ai scoate nici pîs, l-ai căina. Deşi îşi ia faţa de milog, dacă-l priveşti cînd trece pe lîngă tine, simţi ce boală are pe fălcile tale şi că a ieşit ziua la cerşit doar pentru că noaptea nu se mai scoate cum se scotea pe vremuri.