1. Figura cu luatul Serbiei ostatec n-a ţinut. Vom intra în Schengen la calendele olandeze. La îndemnul diplomatului Băsescu ne putem răzbuna intern pe bulbii de lalele şi pe pătrunjelul îmbunătăţit genetic. Ba chiar, putem să-l rugăm pe Poponeţ să fumeze mai puţin, ca să-i lovim şi la iarbă.
2. Am semnat un protocol pentru protecţia drepturilor minorităţilor cu Serbia, e drept, dar l-am semnat sucind mîna la spate celui mai nărăvaş popor din Balcani. Îl puteam semna şi la un şpriţ, acum cîţiva ani, mai ales că aici am vădit, prin preşedintele nostru, destulă competenţă. Pentru un an-doi, cred că ruta de vacanţă spre Croaţia-Slovenia-Italia e nerecomandabilă prin Belgrad.
3. Am semnat, tot cu mîna preşedintelui, tratatul privind guvernanţa fiscală în UE. E foarte bine. Ideea că o entitate europeană încearcă să mai dilueze concentraţia mare de furt la guvernare e binevenită. Mita electorală şi dirijarea fondurilor către clientelă trebuie acum să-şi caute noi resurse de creativitate. Avem, aşadar, un document de la UE care îi spune guvernului cum să se abţină de la a face praf PIB-ul. Mai avem unul, de la FMI, care îi spune cum să guverneze. Şi încă unul, nescris, de la Banca Mondială, care îi spune cînd să demisioneze. Întrebarea care se pune e: chiar avem nevoie de un guvern? N-ar fi mai ieftin să optăm pentru un caimacam, o locotenenţă domnească sau un divan format din telefoniste de treabă, care să preia apelurile acestor foruri, să le publice ideile pe internet şi să lase economia să-şi vadă de treabă?
4. La Consiliul European, instituţia unde statele sînt reprezentate, cu excepţia Franţei, de premieri, din partea României a participat iar preşedintele. De data asta existau motive serioase să ne prezentăm şi noi cu premierul. Mai întîi că MRU, cu experienţa lui diplomatică, avea contactele şi înţelegerea necesare. Apoi, ca fost şef al SIE, avea şi ceva informaţii. În fine, ca vorbitor al cîtorva limbi necunoscute lui Boc, ar fi înţeles ce vor nemţii şi olandezii de la noi şi s-ar fi făcut, la rîndul lui, ÎNŢELES. Ceea ce, am rezerve că preşedintele a reuşit. Poate că prezenţa insistentă a lui Traian Băsescu la Consiliul European provine tot dintr-o neînţelegere. Nu-i exclus ca în engleza lui personală, "preşedinte" şi "premier" să însemne acelaşi lucru, aşa cum înseamnă în română.
Ce e rau in faptul ca le-am fortat mana sarbilor? Daca vor sa intre in UE trebuie sa respecte un minim de reguli democratice. Pana una alta cand au venit in Balcani i-au gasit aici pe stramosii romanilor si ai albanezilor. Daca tot te doare inima de sarbi ia cauta si afla unde a murit Marko Krailevici si in ce oaste lupta! Prostie mai multa ca in tara asta n-am vazut! Vecinii ne arata curul si noi le plangem de mila. Macar aici au si ei dreptate, la cata lipsa de demnitate avem nici nu meritam sa fim tratati altfel.
Imi aduc aminte de cuvintele lui Mircea Vulcanescu din cartea lui „Dimensiunea romaneasca a existentei”, in care spunea ca romanii l-au vazut pe sarb ca „pe un magar, prost si incapatanat”. In buna masura este adevarat. Sarbii sunt un popor care inventeaza altor popoare istoria. Vlahii nu trebuie considerati romani, ci un popor aparte, etc… . De ceea ce le e frica n’or sa scape.
1. Figura cu Serbia ostatec nu a existat…daca dorea intrarea in Schengen la schimb cu Serbia se vehicula ideea mai din timp astfel incat sa lase timp Olandei sa gaseasca scuze sa accepte.
2. Tratatul nu se putea semna la un sprit pt ca de 10 ani Serbia refuza sau amana sa il semneze…e posibil sa nu fi existat o alta solutie pt fortarea semnaturii decat asta
Un popor cum e cel sarb mai rar poti vedea. Nationalismul lor desuet de secol XIX si violenta cu care refuza altora dreptul la opinie, ce sa mai zicem la existenta i-a facut pe „prietenii” sarbi sa piarda jumatate din teritoriul pe care-l revendica istoriceste. Vorba lu conu’ Iancu Caragiale, nu poti vorbi unui tip curtenitor in timp ce acesta iti trage palme. Dar fireste tot ce face si zice Basescu e cah, era bine sa ne facem ca nu vedem ce li se intampla alor nostri din Timoc. Sigur ca fapta Romaniei e un afront la spiritul european, in schimb pozitia Olandei e ok pe chestiunea Schengen, ala nu e afront la adresa tratatelor europene. Mai da-va dreaq, prea va dati cocosi !
Dorule, „Buscu” e cumva nume de sarb? Ca vad ca desi toti incearca sa te lamureasca, tu tot o tii una si buna „Batman, Batman!”. Pana acum ne primeau sarbii cu flori, sau ne aratau armele, trimitand inapoi fugarii de pe timpul lui Ceasca, mai bine zis vanzandu-i pe cate un vagon de sare.
Sarbii sunt pusi la zid acum, asa ca nu cred ca ne tremura chilotii deloc in drum spre Italia.
UE e cu ochii pe ei iar un mic incident poate avea impact negativ puternic . Asa ca sarbii…ciocu’ mic si joc de glezna.
@Dan Olteanu: fugi, man, cu pluta pe conducta! De vrei opt ani incoace, Basescu se bate pe burta cu oficialii sarbi, mai ales cu Tadic. Faptul; ca nu respecta drepturile minoritatilor era arhicunoscut si nu de ieri-de azi. In 2002 am discutat cu niste vlahi din Serbia, care se plangeau de intimidarile si de atitudinea agresiva a autoritatilor sarbe fata de minoritatea romana. Ceea ce a facut Romania saptamana trecuta e o miselie fara seaman: sa te opui fix in ultimul moment. Nu le plange nimeni de mila, nu mai scrie tampenii, insa daca aveam pretentii, acestea trebuiau emise la timpul potrivit.
Vad ca s-a umplut de basisti si pe aici…:) Viteji de paie, drepturile minoritatii romane/vlahe din Serbia trebuiau sustinute MEREU, nu ACUM! Diplomatia basista e viteaza cand e aparata de statutul Romaniei de membru NATO sau UE. Vad ca ati uitat mojicia lui Basescu cand a jignit – in mod gratuit – Franta si Rusia… Acum, dupa ce timp de aproape opt ani s-a tras de sireturi cu Tadic si cu alti oficiali sarbi, se dadu viteaz in ultimul moment… Halal vitejie, halal diplomatie! Romania e o tara plina de misei, sa ma iertati! Sau, ca sa fiu mai putin dur, de iubitori de diplomatzie cu bata si cu cutitul pe la spate…
eu o dau pe experienta personala ! m-am intors asta-vara din Croatia spre tara prin Belgrad si cu ocazai asta am revazut Romania din 1990-1995. Pe malul sarbesc al Dunarii ne-am oprit sa mancam ceva si ni s-a vorbit in romaneste. Ospatarul era roman si foarte bucuros sa vorbeasca cu noi.