Carmen: Klausică, de ce nu închizi ușa mașinii oficiale când te dai jos din ea? Te-am urmărit și niciodată n-o închizi.
Klaus: Cum s-o închid? Eu sunt președintele. Am oameni care închid ușile după mine. Pe una singură o închid și o deschid singur și mă obosește îngrozitor.
Carmen: Care?
Klaus: E, care… Pe-aia de la closet.
Carmen: Chiar, am mai observat o chestie: de fiecare dată când vii de la closet ești nervos.
Klaus: Păi, cum să nu fiu nervos din moment ce sunt nevoit să mă șterg singur? Tu n-ai fi, dacă ai avea primul cur al țării? Ți se pare normal ca președintele să piardă timp cu ștersul la fund?
Carmen: Nu mi se pare, dar alta e problema mea acum: ar trebui să facem ceva urgent, ca să pari mai popular.
Klaus: Adică?
Carmen: Ți-ai făcut o imagine de președinte fițos, care așteaptă să-i fie cărat paltonul și să-i fie închisă ușa de la mașină. Trebuie schimbată.
Klaus: Așa. Și ce să fac?
Carmen: Păi, în primul rând, începi să îți cari singur paltonul.
Klaus: Exclus. Decât să mă cobor la așa ceva, mai bine umblu fără. Păi, ce sunt eu, președinte sau cărător de paltoane?
Carmen: Klausică…
Klaus: Nici un Klausică…
Carmen: Atunci mergi la adunat de gunoaie, cum se duc o grămadă de politicieni. Uite, tocmai a fost Cioloș și a căzut lumea pe spate de admirație.
Klaus: …
Carmen: Nu te uita așa urât la mine, nu e mare filozofie, iei și tu un sac în mână, îți pui niște mănuși, după care aduni sticlele goale, ambalajele, prezervativele, tampoanele aruncate prin pădure și le pui în sac.
Klaus: Să iau EU un sac în mână? Să adun EU prezervative? Nu se poate să îmi țină cineva sacul, în timp ce altcineva îmi adună gunoaiele?
Carmen: Și tu ce să faci în timpul ăsta?
Klaus: Merg pe lângă ei.
Carmen: Nu se poate, e exclus. Trebuie să faci treaba personal.
Klaus: Nici nu mă gândesc.
Carmen: Haide, măi, Klaus, până și Elena Udrea a făcut cozonaci, a dat cu mopul și a mâncat parizer, în încercarea de a părea populară.
Klaus: Bine, mănânc parizer, dar o să fie secretul nostru, OK?
Carmen: Păi, nu, ideea e fix invers: să te vadă lumea.
Klaus: Să mă vadă și să zică că sunt un sărac? Nici nu mă gândesc. Mai bine apari tu în niște poze făcând cozonaci. Sau șnițele, că și-așa mi-e poftă.
Carmen: Eu???
Klaus: Da.
Carmen: Nu se poate!!! N-am rochie pentru șnițele.
Klaus: Asta e, atunci o să rămânem niște nepopulari.
Carmen: Până la urmă, important e să fim noi sănătoși, restul nu contează.
Simona,
Iohannis ca presedinte, e la o distanta uriasa de fostul presedinte Basescu si foarte departe de ceia ce ar trebui sa fie. Se pot face multe glume, pamflete, caricaturi pe seama lui, dar cu o conditie: sa nu fie mitocanesti, de prost gust, de foarte joasa factura.
Pana una alta, Iohannis e inca presedintele Romaniei iar dumneata nu esti la nivelul sotiei lui. Ai inteles?
Domnilor nu functia il face pe om, ci omul ar trebui sa se adapteze functiei pe care o indeplineste vremelnic. La Iohannis adaptarea pt. functie este foarte grea deoarece aroganta lui cit si faptele anterioare functiei il degradeaza continuu indiferent ce va face popular nu poate fi, mai are si niste consilieri lipsiti de profesionalism [ sau o fac intentionat] care il pun in pozitii jicnitoare. [ vezi comunicatul dat de Presedentie cu Olguta Vasilescu]