Stadionul din Craiova, noul “Ion Oblemenco”, va întârzia să fie dat în folosință pentru că firma care îl construiește nu a găsit muncitori să-i angajeze. A vrut să angajeze, acum o lună, 180 de muncitori, însă nu s-au prezentat pentru angajare decât trei. Evident, nici nu se pune problema să întrebi ”Dar ce salarii se ofereau?” sau ”Există clauze prin care firma trebuie să plătească daune pentru întârzieri?”.
Marea problemă este că oltenii sunt putori, iată, nu vin să se angajeze deși oamenii ăia le oferă locuri de muncă.
Mărirea salariului minim i-a isterizat pe cei din patronate. Se pun întrebări de genul: “Dar a crescut productivitatea?”. Asta însemnând, deci, că în acest moment există o legătură organică între salarii și productivitate. Evident, e o prostie să spui asta.
Iată ce spune Liviu Rogojinaru, lider de patronat de IMM, președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR): “În România, la momentul actual, numai cine nu vrea nu muncește. Povestea asta că avem șomeri și așa mai departe e foarte frumoasă. Avem șomeri pentru că nu vor să muncească foarte mulți dintre oameni, dintre cei care sunt șomeri”.
Singura poveste frumoasă despre șomerii din România este că nu există. În decembrie 2016, șomajul a fost de 5,5%, adică nimic. Doar că, în mintea acestor oameni, șomerii sunt cei care ar trebui să accepte orice loc de muncă, oricât ar fi plătit. De ce? Pentru că sunt șomeri, trăiesc din mila statului. Ajutorul de șomaj nu este un drept, ci o favoare pe care cei care muncesc, nu-i așa, i-o fac celui care nu muncește. Dar când se ivește un loc de muncă, oricare ar fi el, apăi du-te-n pizda mă-tii și muncește, că nu te ținem trântor pe banii noștri.
Liviu Rogojinaru zice mai departe: “Problema noastră sunt ăia care sprijină gardul la birt, care vin și așteaptă ajutorul social pentru copil, ăia sunt problema reală. Am ajuns să aducem muncitori de la peste 100 de kilometri de București, nu știm cum să-i mai aducem”. Evident, deci, la mijloc este și o problemă morală. Oamenii ăștia sunt răi, ei vor să fie șomeri, au ales.
Evident, un Rogojinaru ca ăsta de mai sus, șef de patronat, este un adept al pieței libere, așa, după ureche, că-i place cum sună, și foarte probabil e un analfabet economic. Ei bine, nici prin cap nu-i trece Rogojinarului că, în conformitate cu legile acelei piețe libere din capul lui, dacă șomerul nu se angajează la un anumit loc de muncă înseamnă că interesele sale nu sunt satisfăcute, înseamnă că nu câștigă îndeajuns încât să aleagă să “iasă” din șomaj.
Un punct de vedere interpretabil totusi. Cum e preferabil: sa stai in somaj pe bani putini sau sa muncesti pe bani ceva mai multi decat ajutorul de somaj? Sunt destui care prefera prima varianta, iar aici nu mai este vorba de cerere si oferta pe piata muncii, e vorba pur si simplu de puturosenie.
Pai daca mergi pe firul logicii pana la capat, da, pretentiile nu-i sunt satisfacute pentru ca pe de o parte castiga ceva din ajutoare sociale, la care ar trebui sa renunte daca se angajeaza. O intrebare ar fi daca sunt ajutoarele sociale prea mari sau salariul oferit prea mic (vad ca autorul nu se oboseste, pentru el e clar). O alta intrebare ar fi daca angajatorul ar putea sa ofere un salariu mai mare sau nu (iarasi, autorul nu are dubii – intrebarea mea pentru el ar fi daca e mai usor pentru angajator sa aduca lucratori de la 100 km de Bucuresti sau sa ofere mai mult la salariu – raspunsul e oarecum evident). Daca pe langa articole „funny” vreti sa publicati si chestii mai manifeste la modul direct, sper sa pastrati si comentariile la ele (ultima oara cand am postat un comentariu in dezacord cu un autor „Catavencii”, a fost sters desi nu avea limbaj licentions, etc…).
Deci, pentru cei doi confuzi. Cu exceptiia de rigorare, in general, te duci la servici sau muncesti pentru a putea trai. In momentul in care muncind sau nu veniturile tale sunt aceleasi ce rost are sa o arzi aiurea la servici? Nici macar in tarile dezvoltate nu are sa vezi oamni muncind pe un salariu ce este doar cu 20% mai mare decat ajuroeul de la stat. Pentru ca arice fiinta de pe planeta asta tinde sa consume cat mai putina energie si de aici si termenul de „lene”, ce in realitate este prost inteles.
aikido, ia și de-aici un comentariu: după părerea mea, angajatorii ăia care-și plătesc salariații cu salariul minim sunt niște putori, da din alea ordinare. Efortul supraomenesc pentru ei ar fi să învețe să conducă o afacere ca să scoată profit din ea, nu din banii furați de la oameni, că și tu dacă te-ai speti pe banii ăia ai considera că te fură, pur și simplu.