Absolut halucinant: președintele unui partid demisionează din cauză că partidul a hotărât să aibă o poziție clară într-o chestiune de maxim interes public, într-o chestiune care a născut un scandal public și într-o chestiune care îi preocupă pe votanții acestui partid.
Absolut halucinant: să ceri, ca partid, o poziție neutră în chestiunea drepturilor civile e ca și cum, ca șef de galerie de fotbal, ai cere membrilor galeriei să scandeze pentru instalația de nocturnă sau împotriva fanioanelor de la colțurile terenurilor.
Și-acum, pagini alese din istoria absurdului:
1) Nicușor Dan: “Eu sunt pentru libertățile civile, dar nu vreau ca aceasta să fie tema cu care se identifică USR-ul”. În primul rând că omul spune o mare prostie: de ce ar fi aiurea ca oamenii să te perceapă drept partidul care susține libertățile civile? Pentru un partid european din aceste vremuri, mă gândesc că ar trebui să fie un deziderat, dacă nu o exigență.
2) Nicușor Dan: “Tema referendumului este o falsă problemă”. Asta e ca și cum ai vedea că un meteorit se îndreaptă spre Pământ, dar tu îi liniștești pe cei din jur spunându-le că e o falsă problemă. Toți cei din jur vorbesc despre asta, dezastrul e aproape, se vede, dar nu, tu insiști că oamenii ar trebui să vorbească despre “adevăratele probleme ale societății”. De unde până unde ideea că falsele probleme nu pot naște realități la fel de “reale” ca adevăratele probleme?
3) Totuși, un exemplu de falsă problemă: Nicușor Dan. E uimitor cum adevărata problemă a USR pare Nicușor Dan când, din ce se vede, jumătate din USR înclină spre demersurile Coaliției pentru Familie, iar asta nu e văzut în partid ca ceva scandalos, ca un motiv de ruptură.
Să nu uităm că Nicușor Dan l-a consternat pe Gabriel Liiceanu (un tip, altfel, ușor de consternat în aparenta lui gravitate) neasumându-și valorile pieței libere, dar nici ale unei piețe “nelibere”. De-acolo de sus, de pe soclu, Liiceanu s-a declarat “cutremurat”. I se citea pe față îngrijorarea, scrisă cu litere de tipar.
Altfel decât PSD și PNL poate fi un partid născut ceva mai sănătos, construit pe valori europene și cu ochii la agenda socială. Dar altfel decât PSD și PNL este și un partid care nu e nimic. Nicușor Dan a ales cea de-a doua variantă și acum trântește bosumflat ușa în urma sa, motivând că amicii de luptă trădează cauza: Nimicul.
2.455 de vizualizări
Suspect de partinitor articolul, pentru cineva echidistant prin definitia profesiunii.
Nimeni nu a definit USR ca partidul LGBT, nici nu l-a limitat la aceasta, dar se pare ca in conditiile mioritice de astazi este mult mai usor sa spargi un partid, gata facut si cu reprezentare nationala, si sa-l faci fanionul activistilor „libertatilor civile”, decat sa construiesti un astfel de proiect de la zero, asumat inca din fasa scopului mentionat mai sus.
Referitor la metoda jenanta aleasa de ND pentru a protesta impotriva directiei spre care se indreapta partidul si a vehementei „aripii progresiste”, care a muscat momeala CPF si a impus-o cu un cot puternic dat peste carma, trecand peste ratiunile strategiei pe termen lung a partidului, aveti perfecta dreptate, este halucinanta.
Pentru ca politicienii nu mai au priza la public, dar sunt dependenti de acestia, dependenta ce trebuie cumva justificata, mai toti isi aleg subiecte traznet: Brexit, LGBT/familia traditionala, SUA mare si tare, Franta in viteza, etc. Apoi, mai toti politicienii din prima linie sunt si foarte ciudati cand vine vorba de viata personala de nici n-are rost sa mai amintesc. O paradigma ciudata, dar care tot nu ne duce cu gandul la altceva.