Atelierul de Producţie, nava-mamă a tuturor hipsterilor

Unde: A nu se confunda cu „Atelierul Mecanic“, o altă Mecca a hipsterilor, însă a hipsterilor comozi care nu-şi tîrşîie espadrilele din centru. Atelierul de Producţie nu-i nici club, nici măgar. E pur şi simplu o hală unde se întîmplă chestii, vine lumea, cască gura, bea o bere şi pleacă acasă. De la staţia de metrou Timpuri Noi o iei pe partea dreaptă a gîrlei, treci de Universitatea „Cantemir“ şi ajungi în faţa unui depozit care nu-ţi spune nimic. Să nu te miri totuşi dacă locul ţi se pare familiar. Ori eşti reîncarnarea unei muncitoare de la Fabrica Industria Bumbacului, care s-a întors în atelierul de filatură, ori te-ai jucat foarte mult pe calculator şi ştii pe dinafară toate hărţile de la Counter­strike.

Muzică: În funcţie de noroc, şi de evenimentul la care mergi, poate varia de la Shukar Collective şi DJ Jazzy Jeff la bumţi-bumţi-woamp-woamp-woampapamam-bumţi-bumţi. Oricum, dacă ai văzut vreodată un tînăr cu pantaloni nenatural de strîmţi, mustăcioară şi ochelari fără lentile care asculta ceva la căştile lui albe, atunci e fix ce ar asculta el.

Cine: Toţi descendenţii hipsterului primordial. Plus prietenii lor apropiaţi. Plus trei bodyguarzi. Paradoxal, multe femei în toată combinaţia asta. Acum, pe bune, dacă aţi văzut vreodată scena aia din Alien cînd Sigourney Weaver intră în fagurele cu ouă, aşa e în Atelierul de Producţie, doar că în loc de guri mici, care ies din alte guri, imaginaţi-vă: fesuri de pescar, fîşuri, multe rame groase de ochelari, cizme de călărie ieftine de la Decathlon, corsete, fuste gogoşar, dresuri de pornoşag şi şuviţe nonconformiste.

Cît: Nu e vorba neapărat de „cît“, ci „de ce“. Poţi să numeri opţiunile pe degetele de la o mînă cu trei degete, iar dacă îţi place să joci sigur o să bei Grolsch, adică vreo 10 lei.

WC: Acceptabil. Oricum, dacă nu-ţi convine, în hală colţurile sînt întunecoase, ca să nu mai zicem de Dîmboviţa, care e la o aruncătură de băţ.