Deşi TVR sparge audienţa cu Eurovision-ul, nu cunosc vreun om care să se uite la concursul ăla de behăit. Nu neg existenţa lor. Pur şi simplu, nu am idioţi în cercul social. E jumătate noroc, jumătate stil de viaţă. Însă lumea consumă Eurovision. Drept dovadă, nu pot să deschid un ziar, post TV sau de radio fără să dau de părerea vreunui gurist anonim despre mustaţa solistei de la Mandinga şi cum influenţează aceasta şansele ei la Eurovision.
Nu cred că există oameni cărora să le placă şlagărul ălora de la Mandinga. E o manea pop ca toată muzica românească de vreo şapte ani încoace. Aţi ascultat versurile? Deşi sînt în două limbi, nu au nici un sens. Zici că auzi un oligofren cum se bucură. Se agită acolo, repetînd obsesiv patru cuvinte care îi plac cum sună, printre care şi numele lui: „Mandinga, Zaleilah, everyday, everybody“. Se plîng pseudointelectualii că manelele au versuri cretine şi agramate. Ascultaţi pop de radio, comparativ. Sînt de zece ori mai cretine şi de o sută de ori mai agramate, doar că în alte limbi.
Dar aşa sînt toate cîntecele de Eurovision. Un pop benign, lălăit, monoton, îndobitocitor de simplist, fără suflet, care nu exprimă absolut nimic. Smegma muzicii, care ofensează orice ureche ataşată de un om fără probleme în dezvoltarea cognitivă. Din fericire, poporul nu se uită pentru muzică la Eurovision, ci pentru că e un concurs între ţări. Românului îi plac concursurile între ţări. Îi dau prilejul să fie naţionalist şi să ţină cu ai lui. Să ţină cu nişte oameni cu care are în comun tradiţia şaormei, oricît de negri ar fi ăia şi oricît de irelevant ar fi concursul în sine.
Dacă s-ar face un concurs european de suflat mucii, românii tot s-ar uita, ar urla „Hai Cornel din Bragadiru!“ spre televizor şi ar vota cu Vasea din Cahul, sperînd că dacă noi votăm cu al lor, or să voteze şi moldovenii cu al nostru. Pentru că la concursurile astea care nu înseamnă nimic avem şi noi o şansă. Pînă şi castratul ăla dubios de Trăistariu a ieşit pe locul 4 acum cîţiva ani. E singurul tip de clasament pozitiv în care ţara noastră poate fi printre primele zece ţări din Europa la ceva: concursuri tîmpite. La ceva cu impact asupra vieţilor noastre mizerabile n-o să fim niciodată în partea bună a clasamentului. Atît avem şi noi: Eurovision-ul şi concursurile de gimnastică. Nu contează că actul în sine nu ne interesează nici cît negru sub unghie. Data viitoare cînd francezul şi englezul ne vor aduce aminte că avem cel mai mare procent de analfabeţi din Europa, o să putem să le dăm peste nas, spunînd „Da, fraierilor, da’ la Eurovision ne-am pişat pe voi!“.
Salutare, nu inteleg de unde „ura” asta mascata pentru Eurovision si inversunarea domnului autor de articol. Multe din ideile prezentate in articol sunt de bun simt, si pot fi de acord cu ele. Insa de aici pana la a numi telespectatorii de Eurovision ” idioti”, citez:'”…nu am idioţi în cercul social….”, este cale lunga…si total nepermis. Intelegem pamfletul si „mistocareala”…dar insultele directe nu. Vizavi de afirmatia..”Dar aşa sînt toate cîntecele de Eurovision. Un pop benign, lălăit, monoton, îndobitocitor de simplist, fără suflet, care nu exprimă absolut nimic.”…nici nu stiu de unde sa incep, sau poate ca nici nu ar trebui sa ma obosesc.. Multe din melodiile de la Eurovision corespund descrierii, insa sunt si exceptii, anul asta destul de multe, exceptii care fac publicul telespectactor sa se uite la TV sa aibe pareri si sa voteze. ( vezi Suedia Albania , Spania , Serbia, Italia, Germania). Muzica e diferita si oamenii sunt diferiti. Frumusetea Eurovisionului consta tocmai in prezentarea acestei diversitati. Toata lumea iese in fata dupa concurs si zice „..ce melodie de kkt am trimis…uite-i si pe aia de la Mandinga…care nu au voce, care au prezentat o circoteca pe scena..”..si as putea continua…insa ce vreau sa subliniez este ca aceste comentarii trebuie spuse inainte de selectia nationala, pentru a face lumea sa inteleaga ca nu vrem sa trimitem la Eurovision niste reprezentanti de care sa ne fie rusine dupa aceea. Mediatizarea Eurovisionului este importanta daca vrem sa avem o selectie nationala puternica, daca vrem sa convingem compozitorii si cantaretii sa se inscrie in concurs. La noi mediatizarea Eurovisionului apare dupa finala si se manifesta strict in critici si magarii. Pai cum vreti sa se mai inscrie lumea in selectie daca stiu exact ce ii asteapta dupa ce se intorc in tara la finalul Eurovisionului. Iar treaba cu voturile politice este un apanaj al perdantilor in finala. Atata timp cat acest tip de votare exista de cel putin 20 de ani incoace, si de vreme ce Romania in 2005 si 2010 a iesit pe locul 3, in conditiile aceluiasi vot politic….este clar ca daca trimiti o piesa de calitate cu un intrepret de calitate, nu ai cum sa nu primesti voturi. Ce ma scoate din pepeni este ca romanii sunt atat de parsivi incat uita aceste aspecte…Votul politic poate schimba clasamentul , dar niciodata nu va desemna castigatorul sau topul primelor 3….Am tinut sa comentez la articolul dumneavoastra pentru a va trage un pic de atentie in sensul ca , in calitate de „lideri de opinie” in anumite „cercuri” aveti o responsabilitate de a trata unele subiecte cu maxima impartialitate. Chiar daca parerile personale se mai pot strecura printre randuri , ele nu ar trebui sa fie exprimate atat de radical si „up front”…
Semnat: ” un meltean”
Sunt perfect de acod cu tot ce se scrie in acest articol, chiar daca „melteanu” de mai sus are pareri diferite.Studiez de 21 de ani chitara ,muzica in general, dar nu m-as demite la astfel de interpretari „muzicale” de oriunde ar proveni ele.Acest festival nu este cu nimic mai presus decat orice festival pt amatori , mai exact spus este un cacat impachetat in foita de aur. bagat noua pe gat cu o nonsalanta perversa. Sunt mii si mii de filmulete pe youtube in care altii canta de 100 de ori mai bine decat j”vedetele” care ajung sa cante la eurovision.
Draga Radu, pentru cineva care nu se uita la Eurovision, stii cam multe. Esti sigur ca nu esti fan Mandinga?
la rubrica asta deobicei se râde, chiar nu te-ai prins că nu tre să iei asta în serios? ai scris ca proasta până ai făcut sindromul tunelului carpian ca să demonstrezi că eşti şi proastă şi lipsită de umor.