Tudose, iubirea și nemurirea

Fostul premier Mihai Tudose a iubit școala. A iubit-o mai întîi la Liceul „Panait Cerna” din Brăila, cu profil industrial-metalurgic. A iubit-o apoi ca student la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” (pînă la 29 de ani) și la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, pe durata unui curs postuniversitar.

A continuat s-o iubească la Colegiul Superior de Securitate Națională, la Serviciul Român de Informații (curs de specializare pentru cadre de conducere) și la Colegiul Național de Apărare. Au mai fost consemnate episoade erotice între școală și Tudose la Bruxelles, la Garmisch și la Georgetown, dar ele nu pot fi luate în serios fiindcă e proverbială nepriceperea lui Mihai la limbi.

Dragostea supremă a vieții lui școlare a fost, însă, SRI. Aici, în urma legăturii pasionale cu profesorii Coldea și Maior, i s-a născut primul doctorat în științele securității. Tot aici i s-a dat și concediu de paternitate sub forma postului de conferențiar la Academia Națională de Informații.

Nu e, deci, de mirare că, atunci cînd Mihai Tudose a ajuns prim-ministru, școala i-a întors iubirea. Amorul lăsat în urmă la Brăila, la Liceul „Panait Cerna”, a țîșnit ca o flacără de provincie și i s-a aruncat la picioare.

Înaintea consumării actului de iubire, doamna profesoară Picuș Veronica, directoarea Liceului „Panait Cerna”, i-a cerut niște bani (pentru un parc și un amfiteatru). Dar, în schimbul lor, elevul Tudose a primit suprema desfătare: „…vă rugăm să ne comunicați dacă sînteți de acord ca acest amfiteatru să poarte numele dumneavoastră, respectiv Mihai Tudose”.