E cunoscut şi ca „războiul de treizeci de ani înapoi“, dar abia nepoţii noştri, care vor şti că bacalaureatul se trece pe zebră, vor aprecia acest al doilea nume. Subunităţile angajate în luptă sînt pe cît de numeroase, pe atît de diverse. Sînt prezente toate armele, de la impostură la trădare, de la intimidare la plagiat, de la colaborare cu fosta Securitate la hăhăit şi de la ameninţare la prostie.
În spatele lui Traian Băsescu bat din călcîie, din partea statului, Parchetul General, DNA, SRI, SIE, SPP, STS, CNA, ANI, CNSAS, Curtea Constituţională şi, pînă mai ieri, TVR şi ANAF. Ponta, la rîndul lui, aliniază un guvern care a înregistat deja morţi şi răniţi, o majoritate parlamentară construită parcă pe numărătorile Robertei Anastase şi cîţiva miniştri care se automutilează de fiecare dată cînd vorbesc. Încă de la început, Biruinţa pare să fie de partea lui Băsescu, cu toţi cei 306 metri de luntre şi punte, cu Evenimentul zilei, România liberă, B1 TV, Hotnews şi Adevărul la babord, cu ICR şi TVR Info la tribord, cu PRO TV-ul la pupa şi cu buchetul de colonei PDL înflorit pe dunetă. Pentru Ponta se aruncă în foc doar Jurnalul naţional şi Antena 3, fiindcă Realitatea şi RTV s-au aruncat, una pe alta, în apă.
Cu toată disproporţia de mijloace, războiul continuă. Cum decurge lupta? Păi, Ponta crede că interesează pe cineva cine merge la Bruxelles. Băsescu crede că, dacă ANAF, ANI, DNA şi SRI nu au găsit fraude, fetiţe sau turnătorii, e de datoria SIE să găsească nişte ghilimele lipsă. Plagiatul, ultima dintre grijile românilor, îşi trăieşte azi delirul de sine. Aruncat de Băsescu pe piaţă, a incendiat tribunele. Într-o ţară unde hoţia e metodă formatoare, unde se copiază înainte de a se cunoaşte scrisul, a ajuns la modă să te indignezi de furtul intelectual. Doar plagiatul Codruţei Kövesi, procurorul general al României, tipul ăla înalt, cu sînii mari, însărcinat să cerceteze furturile, a trecut neobservat.
Între timp, autostrăzile zac neasfaltate, educaţia nerelansată, sănătatea nereformată, economia nepornită, cercetarea nefinanţată, investitorii neveniţi, Schengen-ul neacordat, inflaţia neoprită, hoţii neprinşi şi negustorii tuturor acestor amăgiri, cinstiţi. Războiul dintre Băsescu şi Ponta nu foloseşte nimănui. Nu produce nici democraţie, nici prosperitate, ci doar vînătăi. Două loaze care-şi cară una alteia pumni, dar ne nimeresc pe noi.
,,Două loaze care-şi cară una alteia pumni, dar ne nimeresc pe noi.”(copy-paste ,NU pentru doctorat!)…din pacate rezon!…EXCELENT SCRIS.
ne nimeresc daca stam la gramada ….
S-au scumpit ţigările
Pe cît sînt guvernele de mincinoase ar trebui descoperite înjurături noi. Ar trebui un alt mod de a ne revolta, unul modern. Spre exemplu, să facem schimb de grevişti, cei din Grecia să vină la noi, iar pe noi să ne ducă să protestăm în Suedia, Acolo grevele sînt mult mai uşoare şi ele servesc numai mecanismului democraţiei.
Ne-au scumpit din nou ţigările. Fumul de tutun era singurul traseu neumblat între pămînt şi cer. Cînd pleci pe un asemenea drum eşti sigur că nu te mai întorci acasă.
Ce o fi zicînd guvernanţii, că sîntem un popor de călugări, nu bem nu fumăm, nu ne culcăm cu femei. Singurul lucru care ne ajută să trecem prin pustiul sărăciei esta fumul de ţigare.
Cu ţigarea în mînă reuşeşti să îţi faci proiecte efemere, începi un nou vis, dragostea ţi se pare mai cromatică. Fumînd, cuvintele se limpezesc şi se cuminţesc. Fumul este linia neclară care desparte trecutul de prezent.
Cînd nu ai ţigări e ca şi cînd cei din jur te-au lăsat singur cu tote întrebările lumii pe cap.
Fără acest personaj albăstrui care e fumul, polemica e mai impertinentă, tonul care modelează entuziasmul intră în concediu, iar viitorul umblă prin pieţele publice în fundul gol.
Guvernul ne-a luat şi această anexă a vieţii în care adăposteam steagul răbdării. Ne-a confiscat şi pachetul de ţigări în care ţineam relaxarea politică şi antidotul zilelor mohorîte.
Nu mai pot crede acest guvern, mi-a luat echipamentul cu care traversam pîrjolul emoţiilor.