Președintele din fundul Curții

Augustin Zegrean ar putea intra în istorie, dacă ar nimeri intrarea. Chiar cu ochelarii săi, groși ca telescopul Hubble și grei ca o minte de jurisconsult, ar putea vedea pînă dincolo de ordinele lui Traian Băsescu. Numai că, peste dioptriile naturii, vin cele ale naturii lui slugarnice. Vin, adică, ochelarii de cal și zăbala însoțitoare. Privirea îi bîjbîie între dîrlogi. Augustin nu e liber și, ca mai toți nevăzătorii politic, nici nu-și dorește să fie.

Curtea lui Augustin e acel bordel supraparlamentar în care fiecare factor politic și-a desemnat curva, după ce a achitat prețul constituțional. Din punct de vedere ideologic, dezmățul e echilibrat, dreapta și stînga excitîndu-se în mod egal, de cîte patru ori fiecare, în timp ce un ungur stă și se uită. Cu toate astea, imediat după suspendare, fetele cu robe mov s-au mișcat alandala prin stabiliment. Au fost luate hotărîri în unanimitate în favoarea și în contra lui Traian Băsescu, în favoarea și în contra USL. Asta înseamnă că Zegrean, Motoc, Lăzăroiu și Minea au votat ÎMPOTRIVA lui Băsescu, atunci cînd Curtea a declarat schimbările din Parlament și suspendarea președintelui constituționale, după cum Predescu, Toader, Cojocaru și Gașpar au votat ÎMPOTRIVA USL, atunci cînd Curtea a decis pragul electoral. Fetele au arătat, așadar, că se poate conta pe ele într-o gamă variată de servicii, că pot vota și clasic, și pe la spate, că pot face față, cum s-ar spune, la tot tacîmul. E bine de știut.

Să ne punem acum masca de gaze și să intrăm în mentalul colectiv al Curții. Acolo, printre vise de mărire și acte de mînă ratate, printre spaime și șantaje, putem zări, cu puțin noroc, umanitatea pierdută a judecătorilor.E fugărită de coșmaruri oedipiene și penale, e rătăcită printre complexe ale castrării politice, e tupilată după note informative, filaje și filmulețe porno, dar e acolo. „Ce ziceți, măi băieți, intrăm și noi în istorie?“, ar chițăi umanitatea din poziția ghemuit. „Ce-ar trebui să facem?“, ar murmura, sub efectul hipnozei, unul dintre judecători, în mod sigur nu Augustin Zegrean. „În mare, ar trebui să judecați, dar cu mintea voastră, nu ca de obicei. Ia ascultați aici“, ar mai zice umanitatea, și apoi, asigurîndu-se că judecătorii încolonați în somn o urmează, și-ar desfășura argumentele.

„Dacă CCR invalidează referendumul, opt milioane de oameni, mai mulți ca niciodată, vă vor urî. Tot ceea ce s-a întîmplat s-a întîmplat din pricina cvorumului, un nonsens pe care voi l-ați scos din burtă, făcînd această ură națională imposibil de tranșat. Dacă Băsescu revine, criza politică va scufunda națiunea în dezbinare și sărăcie, iar vina simbolică o veți purta voi. Nu va trece mult și un Băsescu renăscut, dar înveninat, care nu poate uita cum l-ați făcut să tremure, vă va pocni peste bot cu dosarele și cu vorbele lui, așa cum a mai făcut-o cu trei dintre voi, recent. Veți trăi în teroare și veți merge cu capul în pămînt, fiindcă împotriva voastră se va ridica, pe lîngă amenințările Nesuspendatului, conștiința unui popor nedreptățit.

Dacă, dimpotrivă, veți valida referendumul și-l veți trimite pe Băsescu definitiv la garaj, veți intra în istorie. Șapte milioane de oameni vă vor pomeni numele cu respect. Veți fi reevaluați. Un nou președinte, oricare va fi el acela, vă va fi îndatorat pe viață. Hainele voastre vor fi ferfenițite la piept de mulțimea și greutatea medaliilor. Veți avea la picioare un USL gata să vă satisfacă orice dorință de mărire și înavuțire. Nu va mai trebui să pupați în cur pe nimeni, cîtă vreme veți trăi. Veți fi răsfățații deceniului, scufundați în recunoștința unui neam redeșteptat. Cît despre Băsescu, uitați-l. Dacă îl dați jos acum, puterile lui dispar. Nu are ce să vă mai facă. Niciodată. Iar într-o bună zi, cînd îl veți întîlni pe stradă, veți putea să vă răzbunați cumplit, făcîndu-vă că nu-l vedeți. E cel mai bun ceas al existenței voastre, nu-l ratați!“

Apoi, văzînd zorii tiraniei mijind, sfioasă, umanitatea tăcu.