Andrei Pleşu nu are nevoie de nici o prezentare printre cei care şi-au păstrat obişnuinţa lecturii. Ba le este cunoscut şi celor care citesc mai puţin sau deloc, dar apelează la serviciile oferite de televiziuni, care din când în când mai pomenesc şi numele câte unui om care scrie. Chiar dacă nu toţi cei care îi cunosc numele i-au citit cărţile celebre, un lucru e cert: Andrei Pleşu este un intelectual român contemporan, deţinător vremelnic al unor funcţii publice, care a influenţat viaţa publică a României din ultimii 22 de ani mult mai mult decât s-ar crede la o vedere superficială.
Descălecător de publicaţii, autor de spumoase portrete, mânuitor al limbii române mai presus decât mulţi dintre cei ce se chinuie azi să înşire literă după literă pentru a alcătui un cuvânt ce din coadă va să sune prin diverse apeluri, Andrei Pleşu este, însă, intelectualul atipic al perioadei post-decembriste. Atipic, pentru că intelectualilor li s-a reproşat, imediat după 1990, că nu se implică şi, mai ales, nu-şi asumă rolul de mentori ai generaţiilor ieşite fără busolă din comunism. Or, Andrei Pleşu s-a implicat direct, acceptând funcţia de ministru al Culturii din 1990 până în 1991 – peste o mineriadă sângeroasă şi un început de restauraţie roşie incontestabil, pe cea de ministru de Externe între 1997 şi 1999 – în unele dintre cele mai proaste guverne post-1989, pe cea de membru al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii între 2000 şi 2004 şi pe cea de consilier prezidenţial timp de şase luni, din decembrie 2004 până în mai 2005. Acestea au fost micile cedări în faţa sistemului ale unui om care chiar a crezut că prezenţa sa printre politicieni din ce în ce mai corupţi şi nepăsători ar putea ajuta la ceva. N-a ajutat, dar asta este altă poveste.
Şcoală a întemeiat însă Andrei Pleşu încă din 1994, când, prin Fundaţia Noua Europă, a pus bazele Colegiului Noua Europă sau NEC (de la varianta în engleză, New Europe College), un institut de studii avansate, unic în felul său în România. În 18 ani, pe la NEC a trecut cam toată floarea intelectualităţii româneşti, studiind, aprofundând şi, mai ales, avansând. În linii mari, Colegiul Noua Europă a oferit bursierilor săi posibilitatea de a supravieţui financiar timp de un an, posibilitatea unei călătorii de studii de o lună în străinătate, baza materială necesară muncii de cercetare, călăuzirea spirituală a lui Andrei Pleşu şi un mănunchi de legături extrem de utile. Asta în linii mari, căci NEC a făcut şi face, evident, mult mai mult, fără a primi ajutor financiar major din partea statului român.
Printre bursierii Noi Europe s-au aflat, din 1994 şi până azi: Horia-Roman Patapievici (1994), Andrei Cornea (1994-1995 şi 2001-2002), Teodor Baconschi (1995-1996), Mihai Răzvan Ungureanu (1995-1996), Mircea Cărtărescu (1996-1997), Cristian Preda (1996-1997), Sorin Ioniţă (1999-2000), Cătălin Avramescu (2004-2005), George Mihail Neamţu (2005-2006 şi 2006-2007) şi Adrian Papahagi (2006-2007). Ce au aceşti oameni în comun, pe lângă studiile avansate desfăşurate la NEC? Sunt, de câţiva ani de zile, cei mai vocali intelectuali care-l susţin pe Traian Băsescu. Ba chiar, de la începutul lui 2012, cei zece anterior amintiţi sunt intelectualii care au făcut scut din trupurile lor în jurul preşedintelui ales în 2009. Mai au în comun funcţiile publice pe care le-au avut sub preşedinţia acestuia, funcţii pe care unii neştiutori le-ar putea numi sinecuri. Or asta nu este decât rea-voinţă, căci nu e vorba de sinecuri, ci de o răsplată binemeritată de către nişte oameni dispuşi să-şi slujească ţara în vremuri grele, vremuri în care puţini sunt cei care-şi găsesc un loc de muncă bine plătit şi lipsit de griji, cum au fost cele ale lui Cătălin Avramescu, Mihail Neamţu sau Cristian Preda, ca să nu dăm decât trei exemple.
Şi, prin intermediul NEC, mai există un lucru pe care aceşti luminători ai naţiei îl au în comun: sursa burselor. Nefinanţat de către statul român decât sporadic (deşi Andrei Pleşu spune că nu este finanţat deloc din fonduri publice, uitând fondurile POS-DRU şi puţinii bani de la Ministerul Educaţiei pentru bursele Odobleja), Colegiul Noua Europă, înfiinţat şi condus de către Andrei Pleşu, este ţinta predilectă a finanţărilor venite din spaţiul germanic al Europei. Printre finanţatorii de tradiţie ai NEC se află: Secretariatul de Stat pentru Educaţie şi Cercetare din Elveţia, Ministerul Federal al Educaţiei şi Cercetării din Germania, Ministerul Federal al Educaţiei, Ştiinţei şi Culturii din Austria, Fundaţia Volkswagen din Germania, Fundaţia Culturală Landys & Gyr din Zug, Elveţia, Asociaţia pentru Promovarea Ştiinţei şi Umanismului German din Essen, Germania (o organizaţie printre ai cărei finanţatori se află mai mulţi industriaşi germani, printre care şi Daimler AG) etc. Cum toţi cei zece intelectuali-capcană din jurul lui Băsescu sunt mari germanofili, am putea spune că NEC, Andrei Pleşu şi darnicii nemţi i-au învăţat, pe lângă multe lucruri bune, şi o tâmpenie: cum că Traian Băsescu reprezintă interesele naţiunii. Pe ale celei române, în nici un caz.
2 chestii despre intelectualul implicat Plesu, tatic de butic NEC si datator de orientari pt tinerele generatii:
dupa alegerile facut pt a da orientari, dl intelectual Plesu, se califica la balcanici-romani ajunsi crescatori de papagali sau de dalmatieni,daca preferai,, ca altfel nu prea vad ce amprenta de dl Plesu duce dl Neamtu sau Dl papahagi, as indrazni chiar si cu dnii Preda, Ungureanu, Avramescu si Baconschi. Adica cercetari umaniste pe baza de lins bocanci sid e scos latrai. Se intampla si la ate scoli de stat si private si nu numai 🙂 Sa crestem imbecili latrai, ca sa stralucim 🙂
Despre bursele date dlor Horia-Roman si Mircea Cartarescu, obicei de curte cu miros de rfineturi boeresti: „te fac om, ma faci om”
Si ati uitat, in acest proiect personal (deja straluce intelectualul) gandit si gerat chiar de dl Plesu, foarte similar cu proiectu ICR dupa Patapievici (aceeasi filiera) extrema deschidere de care s-a dat dovada in cooptarea dlui Antohi cadru universitar de renume mondial si conducator de doctorate pt nulitati 🙂
Altfel spus, diferenta dintre boierii intelectuali si Spiru Haret se vede strict in stilistica discursului, se vedea, ca acum dau si NEC-ii in gropi, odata ajunsi asa realizati.
Pe cand una d’asta scurta cu implinirile ICR, butic pe bani publici cacalau stimabilior pt haita de la NEC 🙂
Din pacate domnul Plesu s-a transformat intr-un militant basist de prim rang.. Cititi ultimul articol al domniei sale din Dilema.. Ce e si mai dezamagitor este faptul ca incearca sa se camufleze intr-o retorica aparent echidistanta – spre exemplu isi incepe adesea articolele pe teme politice cu un paragraf in care ii trece superficial in revista cateva dintre defectele lui Basescu.. Apoi urmeaza trei paragrafe in care da de pamanat cu Antonescu & Ponta. Nu ar trebui oare sa isi structureze textele exact pe dos?
daca guvernele conventiei au fost intre cele mai zlabe, ce sa zicem de guvernele vacaroiu, boc, nastaz, stolojean, ponta etc?
o gogoasa umflata ! dar din aceea inelus cu gaura in mijloc ! si niste latrai si lingai pe langa el . ma intrebam din ce traiesc „intelectualii” astia , din ce-si cumpara paine ca n-au fost angajati niciunde, n-au produs nimic, n-au scris o carte. din lins in k ur ! din banii statului ! d-aia latra tare acum pe langa un rafinat intelectual asa ca pentru nivelul lor care n-a citit o carte in viata lui si danseaza in genunchi cu pirandele la ciresica , e ruda cu bercea mondialul si doarme in boscheti la golden blizz. halal intelectuali.
Nenica, daca aveai sange in instalatie semnai articolul. Asa, nu e decat o para ordinara, un fel de denunt al unui om al muncii catre organele de partid si de stat.
Ar fi bine sa fi citit voi ,cei care comentati, jumatate din cat a citit domnul Andrei Plesu sau toti ceilalti. Deci ei toti ne ingroapa tara?Dar voi ce faceti?Noi ce facem? Nimic.Sau mai nimic. Cu un amarat de vot nu rezolvam mare lucru. Aratati pe cineva care sa nu fi facut greseli…chiar si la un asemenea nivel se intampla. Mai bine am tace…si am incepe sa actionam. Sa facem presiuni. Noi stim sa improscam cu noroi si sa dam vina pe altii. Insa uneori problemele pornesc de undeva de jos.
Ai vrut a zice „mai bine am TACEA”! Ori esti Syda, ori Eba!